1 Şi El mi-a zis: Fiu al omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui Israel.
2 Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acela.
3 Şi El mi-a zis: Fiu al omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau! L-am mâncat şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
4 Şi El mi-a zis: Fiu al omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele!
5 Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel;
6 nu la nişte popoare mari cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta!
7 Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să Mă asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.
8 Iată, ţi-am făcut faţa ta tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor.
9 Ţi-am făcut fruntea ca un diamant, mai tare decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de răzvrătiţi.
10 El mi-a zis: Fiu al omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun!
11 Şi du-te la cei din captivitate, la copiii poporului tău, şi vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!
12 Şi Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea un răsunet şuierător şi puternic: Binecuvântată să fie gloria Domnului din locaşul Lui!
13 Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, şi sunetul roţilor de lângă ele, şi răsunetul unui mare zgomot.
14 Când Duhul m-a răpit şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, dar mâna Domnului era tare asupra mea.
15 Am ajuns la Tel-Abib, la captivii care locuiau lângă râul Chebar, şi am stat în locul unde se aflau, şi am rămas acolo înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile.
16 După şapte zile, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
17 Fiu al omului, te-am pus păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt – din mâna Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!
18 Când voi zice celui rău: Vei muri negreşit!, dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!
19 Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui, nici de la calea lui cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul.
20 Dacă un om drept se va abate de la dreptatea lui şi va face ce este rău, îi voi pune înainte o piatră de poticnire şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri în păcatul lui, şi nu i se vor mai aminti faptele drepte în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!
21 Dar dacă vei înştiinţa pe cel drept ca să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul.
22 Şi mâna Domnului era peste mine acolo şi El mi-a zis: Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!
23 M-am sculat şi m-am dus în vale: şi, iată că gloria Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.
24 Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau în picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: Du-te şi închide-te în casă!
25 Căci iată, fiu al omului, vor pune peste tine frânghii, cu care te vor lega, ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor.
26 Şi îţi voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămâi mut, şi să nu-i poţi mustra, căci sunt o casă de răzvrătiţi.
27 Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura ca să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să nu asculte! Căci sunt o casă de răzvrătiţi.