1 Şi El mi-a zis: Fiu al omului, stai în picioare şi-ţi voi vorbi!
2 Şi duhul a intrat în mine în timp ce îmi vorbea, şi m-a făcut să stau pe picioare, şi am ascultat la Cel ce îmi vorbea.
3 Şi El mi-a zis: Fiu al omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi.
4 Căci copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!
5 Şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de răzvrătiţi – vor şti totuşi că în mijlocul lor a fost un profet.
6 Şi tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; si măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti între nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de răzvrătiţi.
7 Şi tu să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte răzvrătiţi!
8 Tu însă, fiu al omului, ascultă ce-ţi spun; nu fi răzvrătit, ca această casă de răzvrătiţi; deschide-ţi gura şi mănâncă ce îţi dau.
9 Şi când m-am uitat, iată, o mână era întinsă spre mine, şi un sul de carte era acolo.
10 Şi a desfăşurat-o înaintea mea; şi era scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară; şi acolo erau scrise bocete, plângeri şi gemete.