Ezechiel
1
În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram printre captivi la râul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut viziuni de la Dumnezeu.
În a cincea zi a lunii, era în anul al cincilea al captivităţii regelui Ioiachin,
Cuvântul Domnului a venit în mod expres la Ezechiel preotul, fiul lui Buzi, în ţara caldeilor, lângă râul Chebar; şi acolo a venit mâna Domnului peste el.
Şi m-am uitat, şi iată, a venit de la nord un vânt năprasnic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ceva ca o aramă lustruită, în mijlocul focului.
Tot în mijloc se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare era asemănătoare unui om.
Şi fiecare avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi.
Şi picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scânteiau ca bronzul lustruit.
Şi sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau mâini de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi.
Aripile lor erau prinse una de alta. Şi când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte.
10 Feţele lor se asemănau cu faţa unui om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou; şi toate patru aveau câte o faţă de vultur.
11 Aşa erau feţele lor: şi aripile lor erau întinse în sus: două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, şi două le acopereau trupurile.
12 Şi fiecare mergea drept înainte: încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau; în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.
13 În ce priveşte asemănarea acestor făpturi vii, înfăţişarea lor era ca nişte cărbuni de foc aprinşi, şi ceva ca nişte făclii umblau încoace şi încolo printre aceste făpturi vii: focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere,
14 Şi făpturile vii alergau şi se întorceau ca fulgerul.
15 Când mă uitam la aceste făpturi vii, iată că pe pământ, lângă fiecare făptură vie, cu cele patru feţe ale lor, era o roată.
16 Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute păreau de crisolit, şi toate patru aveau aceeaşi întocmire, înfăţişarea şi întocmirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi.
17 Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor şi nu se învârteau deloc în timpul mersului.
18 Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimântătoare, şi pe obezile lor cele patru roţi erau pline cu ochi de jur împrejur.
19 Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele; şi când se ridicau făpturile vii de pe pământ se ridicau şi roţile.
20 Oriunde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi.
21 Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; şi când acestea se opreau, se opreau şi roţile; şi când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi.
22 Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor şi se întindea sus, peste capetele lor.
23 Şi sub întinderea aceasta, aripile lor stăteau drepte, una spre alta; şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile pe o parte şi pe cealaltă parte.
24 Şi când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor, ca vâjâitul unor ape mari şi ca glasul Celui Atotputernic, un vuiet tumultuos, ca al unei armate; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
25 Şi era o voce care venea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
26 Şi deasupra întinderii care era peste capetele lor era ceva ca o piatră de safir, asemenea unui tron; pe această asemănare de tron se vedea ca un chip de om, care stătea pe el.
27 Şi am văzut iarăşi o lucire de bronz lustruit ca nişte foc, înăuntru, de jur împrejur; de la chipul şalelor lui până sus şi de la chipul şalelor lui până jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.
28 Ca înfăţişarea curcubeului care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Aceasta era înfăţişarea asemănării gloriei Domnului. Şi când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea.