1 Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
2 Fiu al omului, întoarce-te cu faţa spre Muntele Seir, şi profeţeşte împotriva lui,
3 şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Muntele Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta, şi te voi face o ruină şi un desert.
4 Îţi voi preface cetăţile în dărâmături, şi vei ajunge o pustietate, şi vei şti că Eu sunt Domnul!
5 Pentru că aveai o ură neîncetată, şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în timpul când nelegiuirea era la culme,
6 de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi da sângelui, şi sângele te va urmări; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.
7 Voi face Muntele Seir o ruină şi un deşert, şi voi nimici din el pe cei care se duc şi pe cei care se întorc.
8 Şi îi voi umple munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate văgăunile tale.
9 Te voi preface în nişte pustietăţi pentru totdeauna, şi cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
10 Pentru că ai zis: Aceste două popoare şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpânire!, măcar că Domnul era acolo,
11 de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia şi furia pe care ai arătat-o şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.
12 Şi vei şti că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, zicând: Sunt pustiiţi şi ne sunt daţi să-i mâncăm!
13 V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!
14 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face o pustietate.
15 Din cauza bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sunt Domnul.