1 Şi când a venit luna a şaptea şi copiii lui Israel erau în cetăţile lor, poporul s-a strâns împreună ca un singur om la Ierusalim.
2 Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi-de-tot, după cum era scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3 Au aşezat din nou altarul pe temelia lui, măcar că le era teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi-de-tot Domnului, arderi-de-tot de dimineaţă şi de seară.
4 Au ţinut Sărbătoarea Corturilor cum este scris şi au adus zi de zi arderi-de-tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi.
5 Şi după aceea, arderea-de-tot necurmată, arderile-de-tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de Cele pe care le aducea fiecare, ca jaruri de bunăvoie Domnului.
6 Din cea dintâi zi a lunii a şaptea, au început să aducă Domnului arderi-de-tot. Insă temeliile templului Domnului nu erau încă puse.
7 Au dat bani cioplitorilor de piatră şi tâmplarilor, şi mâncare, băuturi şi untdelemn sidonienilor şi tirienilor, ca să aducă pe mare până la Iafo lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cirus, regele perşilor.
8 In al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi leviţi, şi toţi cei ce se întorseseră din captivitate la Ierusalim, au început lucrul şi au însărcinat pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să supravegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.
9 Şi Iosua cu fiii săi, Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii şi fraţii lor leviţii, s-au pregătit toţi, ca un om, să supravegheze asupra celor ce lucrau la Casa lui Dumnezeu.
10 Când lucrătorii au pus temelia templului Domnului, au aşezat pe preoţi îmbrăcaţi în veşmintele lor, cu trompete, şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, regele lui Israel.
11 Şi ei cântau lăudând şi mulţumind Domnului, zicând: Căci este bun, căci mila Lui pentru Israel ţine în veci! Şi tot poporul scotea strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că se punea temelia Casei Domnului.
12 Dar mulţi din preoţi şi leviţi şi din capii de familie mai în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau cu voce tare când se punea temelia casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin Strigăte,
13 aşa încât nu se putea deosebi zgomotul strigătelor de bucurie de zgomotul plânsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte şi zgomotul se auzea de departe.