1 După ce s-a sfârşit lucrul acesta, conducătorii s-au apropiat de mine, zicând: Poporul lui Israel, şi preoţii, şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urâciunile lor, ale canaaniţilor, hetiţilor, fereziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor;
2 căci şi-au luat soţii din fiicele lor pentru ei şi pentru fiii lor, aşa că au amestecat sămânţa sfântă cu popoarele ţărilor acestora. Şi mâinile prinţilor şi ale conducătorilor au fost cele dintâi în necredincioşia aceasta.
3 Şi când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi din barbă, şi am stat jos îngrozit.
4 Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce tremurau la cuvintele Dumnezeului lui Israel, din cauza păcatului celor captivi. Şi eu am stat jos îngrozit până la jertfa de seară.
5 Şi la jertfa de seară m-am sculat din umilirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, şi am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu,
6 şi am zis: O! Dumnezeul meu, sunt uluit şi mi-e ruşine să-mi ridic faţa spre Tine, Dumnezeul meu; căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre şi greşelile noastre au crescut până la ceruri.
7 Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi; şi din cauza fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, regii noştri şi preoţii noştri, în mâinile regilor străini, pradă săbiei, captivităţii, jafului şi ruşinii care ne acoperă astăzi faţa.
8 Şi acum, pentru un scurt timp, Domnul Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne să scape o rămăşiţă şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină reînsufleţire în mijlocul captivităţii noastre.
9 Căci suntem robi, dar Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în captivitatea noastră, ci Şi-a îndreptat spre noi mila înaintea regilor Persiei, ca să ne dea viaţă, ca să putem înălţa Casa Dumnezeului nostru şi să-i ridicăm ruinele, şi să facem un zid în Iuda şi Ierusalim.
10 Şi acum, Dumnezeul nostru, ce să mai zicem noi după aceasta? Căci am părăsit poruncile Tale,
11 pe care ni le porunciseşi prin robii Tăi profeţii, zicând: Ţara în care intraţi ca s-o stăpâniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi de urâciunile cu care au umplut-o, de la un capăt la altul, cu necurăţiile lor.
12 De aceea să nu daţi fiicele voastre fiilor lor, nici să nu luaţi fiicele lor pentru fiii voştri, nici să nu căutaţi pacea sau prosperitatea lor niciodată, ca să fiţi tari, şi să mâncaţi bunătatea ţării, şi s-o lăsaţi ca moştenire copiilor voştri pentru vecie.
13 Şi după tot ce ni s-a întâmplat din cauza faptelor şi marilor greşeli pe care le-am făcut măcar că Tu, Dumnezeul nostru nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, ci ne-ai dai o astfel de salvare,
14 să începem iarăşi să călcăm poruncile Tale şi să ne unim prin căsătorie cu popoare care fac astfel de urâciuni? N-ai fi Tu mânios pe noi încât ne-ai nimici, aşa ca să nu fie nici rămăşiţă, nici vreunul care să scape?
15 O, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi suntem o rămăşiţă eliberată Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, cu toate că nimeni nu poate sta înaintea Ta din această cauză.