1 După aceste lucruri, regele Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, şi l-a avansat, şi a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor conducătorilor care erau cu el.
2 Toţi slujitorii regelui, care stăteau la poarta regelui, plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca regelui cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina.
3 Şi slujitorii regelui, care stăteau la poarta regelui, au zis lui Mardoheu: Pentru ce încâlci porunca regelui?
4 Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, şi el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu se va ţine de hotărârea lui; căci el le spusese că era iudeu.
5 Şi când Haman a văzut că Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui, Haman s-a umplut de mânie.
6 Dar a crezut că este prea puţin să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu; de aceea, Haman a vrut să nimicească tot poporul lui Mardoheu, pe iudeii care se aflau în împărăţia lui Ahaşveroş.
7 În luna întâi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al regelui Ahaşveroş, au aruncat Pur, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna lui Adar.
8 Şi Haman a zis regelui Ahaşveroş: în toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor, şi nu ţine legile regelui. Nu este în folosul regelui să-l lase liniştit.
9 Dacă regele găseşte cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâinile slujbaşilor, ca să-i ducă în vistieria regelui.
10 Şi regele şi-a scos inelul din deget şi l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata agaghitul, duşmanul iudeilor.
11 Şi regele a zis lui Haman: îţi dăruiesc şi argintul şi poporul acesta; fă cu el ce vei vrea.
12 Cărturarii regelui au fost chemaţi în a treisprezecea zi a lunii întâi şi au scris totul cum a poruncit Haman, mai-marilor armatelor, guvernatorilor fiecărui ţinut şi conducătorilor fiecărui popor, fiecărui ţinut după scrierea lui şi fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele regelui Ahaşveroş şi a fost pecetluit cu inelul regelui.
13 Şi scrisorile au fost trimise prin gărzi în toate ţinuturile regelui, ca să nimicească, să omoare şi să piardă pe toţi iudeii, tineri şi bătrâni, copii mici şi femei, într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se prădeze averile.
14 O copie a scrisorii, pentru ca decretul să poată fi dat în fiecare provincie, a fost adusă la cunoştinţa tuturor popoarelor, ca să fie gata pentru ziua aceea.
15 Gărzile au plecat în grabă mare, după porunca regelui, şi decretul a fost anunţat în capitala Susa. Şi regele şi Haman stăteau şi beau, dar cetatea Susa era îngrozită.