1 Regele şi Haman au venit la petrecere, la regina Estera.
2 Şi, în această a doua zi, regele a zis iarăşi Esterei, pe când beau vin: Care este cererea ta, regină Estera? Şi ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, ţi se va da.
3 Regina Estera a răspuns şi a zis: Dacă am găsit favoare în ochii tăi, o rege, şi dacă regele găseşte că este bine, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!
4 Căci eu şi poporul meu suntem vânduţi să fim nimiciţi, înjunghiaţi şi să pierim. Măcar dacă am fi vânduţi sclavi şi sclave, aş fi tăcut, deşi duşmanul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută regelui.
5 Regele Ahaşveroş a luat cuvântul şi a zis reginei Estera: Cine este acela şi unde este acela care are de gând să facă aşa?
6 Şi Estera a răspuns: Asupritorul şi duşmanul, este Haman, răul acesta! Atunci Haman a rămas îngrozit în faţa regelui şi a reginei.
7 Şi regele, în mânia lui, s-a sculat de la petrecerea vinului şi s-a dus în grădina palatului; şi Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la regina Estera, căci vedea că era hotărât de rege ceva rău împotriva lui.
8 Când s-a întors regele din grădina palatului în camera petrecerii vinului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera. Şi regele i-a zis: Cum, să mai şi sileşti pe regină la mine în casă? Cum au ieşit cuvintele acestea din gura regelui, i-au şi acoperit faţa lui Haman.
9 Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa regelui: Iată spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele regelui, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi. Regele a zis: Haman să fie spânzurat pe ea!
10 Aşa au spânzurat pe Haman pe lemnul pe care el îl pregătise pentru Mardoheu. Şi mânia regelui s-a potolit.