1 În luna a douăsprezecea, adică luna lui Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care aveau să se ducă la îndeplinire porunca şi hotărârea regelui, şi când duşmanii iudeilor speraseră să stăpânească peste ei, s-a întâmplat tocmai contrariul, că iudeii au stăpânit asupra celor ce-i urau.
2 Iudeii s-au strâns în cetăţile lor, în toate ţinuturile regelui Ahaşveroş, ca să pună mâna pe cei ce căutau nenorocirea lor. Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei venise peste toate popoarele.
3 Şi toţi mai-marii ţinuturilor, comandanţii armatelor, guvernatorii şi slujitorii regelui, au sprijinit pe iudei, căci frica de Mardoheu venise peste ei.
4 Căci Mardoheu era puternic în casa regelui, şi faima lui se răspândea în toate ţinuturile, pentru că ajungea din ce în ce mai puternic.
5 Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toţi duşmanii lor, i-au omorât şi i-au nimicit; şi au făcut ce au vrut cu cei care-i urau.
6 Şi în fortăreaţa Susa, iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni.
7 Şi au înjunghiat pe Parşandata, Dalfon, Aspata,
8 Porata, Adalia, Aridata,
9 Parmaşta, Arizai, Aridai, Vaiezata,
10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, duşmanul iudeilor. Dar n-au pus mâna pe averile lor.
11 În ziua aceea, numărul celor ce au fost ucişi în fortăreaţa Susa a ajuns la cunoştinţa regelui.
12 Şi regele a zis reginei Estera: Iudeii au ucis şi au nimicit în capitala Susa cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ţinuturi ale regelui? Care-ţi este cererea? Ea îţi va fi îndeplinită. Ce mai doreşti? Ţi se va da.
13 Atunci Estera a spus: Dacă regele găseşte că este bine, să fie permis iudeilor care sunt în Susa să facă şi mâine potrivit decretului de azi şi să spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.
14 Şi regele a poruncit să se facă aşa: şi decretul a fost dat în Susa. Şi au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman.
15 Iudeii care se aflau în Susa s-au strâns în a paisprezecea zi a lunii lui Adar, şi au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus mâna pe averile lor.
16 Ceilalţi iudei din celelalte ţinuturi ale regelui s-au strâns şi şi-au apărat viaţa, şi s-au odihnit de duşmanii lor; şi au ucis şaptezeci şi cinci de mii dintre cei ce-i urau, dar n-au pus mâna pe averile lor.
17 Era a treisprezecea zi a lunii Adar; şi în ziua a paisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de petrecere şi de bucurie.
18 Dar iudeii care se aflau în Susa s-au strâns în ziua a treisprezecea şi a paisprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de petrecere şi bucurie.
19 De aceea iudeii de la ţară, care locuiesc în oraşe fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de petrecere şi de sărbătoare, în care îşi trimit daruri de mâncare unul altuia.
20 Şi Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate ţinuturile regelui Ahaşveroş, de aproape şi din depărtare.
21 Le poruncea să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea şi a cincisprezecea a lunii Adar,
22 ca zile în care iudeii s-au odihnit de duşmanii lor, şi luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie, şi jalea lor în zi de sărbătoare; şi să facă din ele nişte zile de petrecere şi de bucurie, când să-şi trimită daruri de mâncare unul altuia, şi daruri celor săraci.
23 Şi iudeii s-au îndatorat să facă ceea ce începuseră să facă, şi aşa cum le-a scris Mardoheu.
24 Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, duşmanul tuturor iudeilor, plănuise împotriva iudeilor să-i nimicească, şi aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare şi să-i nimicească.
25 Dar când Estera a venit înaintea regelui, el a poruncit prin scrisori să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor; şi l-au spânzurat pe lemn, pe el şi pe fiii lui.
26 De aceea au numit zilele acestea Purim, de la numele Pur. Potrivit cu toate cuvintele acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înşişi, şi potrivit cu cele ce li se întâmplaseră,
27 iudeii au luat pentru ei, şi pentru sămânţa lor, şi pentru toţi cei ce se vor alipi de ei, hotărârea şi îndatorirea neschimbătoare ca să sărbătorească în fiecare an aceste două zile în felul rânduit, şi în timpul stabilit.
28 Şi zilele acestea trebuiau să fie amintite şi ţinute din generaţie în generaţie, în fiecare familie, în fiecare ţinut şi în fiecare cetate. Şi zilele acestea Purim nu trebuiau desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, nici să se şteargă amintirea lor printre urmaşii lor.
29 Regina Estera, fiica lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea a doua oară, ca să întărească scrisoarea privitoare la Purim.
30 Şi el a trimis scrisori tuturor iudeilor, în cele o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi ale regelui Ahaşveroş, cuvinte de pace şi de adevăr,
31 întărind ţinerea acestor zile Purim, în timpul stabilit, cum le rânduiseră iudeul Mardoheu şi regina Estera pentru ei, şi cum şi le rânduiseră şi pentru ei înşişi şi pentru sămânţa lor, cu prilejul postului lor şi planşetelor lor.
32 Şi porunca Esterei a întărit aşezarea acestei sărbători Purim, şi lucrul acesta a fost scris în carte.