1 Şi Moise a răspuns şi a zis: Dar dacă ei nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu? Căci vor zice: Nu ţi S-a arătat Domnul!
2 Şi Domnul i-a zis: Ce ai în mână? Şi el a răspuns: Un toiag.
3 Şi Domnul a zis: Aruncă-l la pământ. El l-a aruncat la pământ şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe; şi Moise a fugit de el.
4 Şi Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă;(el a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui).
5 Iată, a zis Domnul, ce vei face ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.
6 Şi Domnul i-a mai zis: Bagă-ţi mâna în sân. El şi-a băgat mâna în sân, apoi a scos-o şi iată, mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse ca zăpada.
7 Şi Domnul a zis: Bagă-ţi din nou mâna în sân. El şi-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân şi iată, mâna s-a făcut iarăşi cum era carnea lui.
8 Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn.
9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ; şi apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.
10 Şi Moise a zis Domnului: Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară şi defectul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău, ci sunt greoi la vorbire şi încurcat la limbă.
11 Şi Domnul i-a zis: Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
12 Acum, du-te; şi Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să vorbeşti.
13 Dar Moise a zis: Ah! Doamne, trimite, Te rog, pe oricare altul vei vrea să trimiţi.
14 Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, levitul? Ştiu că el poate vorbi uşor. Iată, el însuşi vine înaintea ta; şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.
15 Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce aveţi de făcut.
16 El va vorbi poporului în locul tău şi va sluji în locul gurii tale şi tu vei fi ca Dumnezeu pentru el.
17 Şi tu ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele.
18 Moise a plecat şi s-a întors la socrul său Ietro şi i-a zis: Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc. Şi Ietro a zis lui Moise: du-te în pace!
19 Şi Domnul a zis lui Moise în Madian: du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi cei ce căutau să-ţi ia viaţa au murit.
20 Moise şi-a luat soţia şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi Moise a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.
21 Şi Domnul a zis lui Moise: Când te vei întoarce în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care ţi le-am pus în mână. Dar Eu îi voi împietri inima şi nu va lăsa pe popor să plece.
22 Tu vei zice lui Faraon: Aşa vorbeşte Domnul: Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.
23 Îţi spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dar dacă nu-l laşi să plece, iată, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.
24 În timpul călătoriei, într-un loc unde Moise a rămas peste noapte, Domnul l-a întâlnit şi a vrut să-l omoare.
25 Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.
26 Şi Domnul l-a lăsat. Atunci ea a zis: Tu eşti un soţ de sânge! din cauza circumciziei.
27 Şi Domnul a zis lui Aaron: du-te în deşert ca să-l întâlneşti pe Moise. Aşa că Aaron s-a dus şi l-a întâlnit la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.
28 Şi Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului cu care-l trimisese, şi toate semnele pe care-i poruncise să le facă.
29 Moise şi Aaron au plecat şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel.
30 Şi Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.
31 Poporul a crezut. Şi când au auzit că Domnul cercetase pe copiii lui Israel şi că le văzuse suferinţa, s-au plecat cu faţa la pământ şi s-au închinat.