1 După aceea, Moise şi Aaron s-au dus şi au zis lui Faraon: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să ţină în deşert o sărbătoare în cinstea Mea.
2 Dar Faraon a răspuns: Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nici nu voi lăsa pe Israel să plece.
3 Ei au zis: Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Dă-ne voie, te rog, să facem un drum de trei zile în deşert, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu trimită asupra noastră ciumă sau sabie.
4 Dar regele Egiptului le-a zis: Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.
5 Faraon a zis: Iată, poporul acesta s-a înmulţit în ţară şi voi vreţi să-l faceţi să înceteze lucrările!
6 Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat poruncă supraveghetorilor şi conducătorilor poporului, zicând:
7 Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie.
8 Dar să le impuneţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu-l micşoraţi cu nimic, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă, spunând: dă-ne voie să mergem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.
9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai asculte vorbe deşarte.
10 Supraveghetorii poporului şi conducătorii s-au dus şi au vorbit poporului, zicând: Aşa vorbeşte Faraon: Nu vă mai dau paie;
11 duceţi-vă singuri şi vă strângeţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se va micşora cu nimic munca voastră.
12 Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.
13 Supraveghetorii îi sileau, zicând: Faceţi-vă lucrul, sarcinile de zi cu zi, ca şi atunci când erau paie!
14 Şi au bătut chiar şi pe conducătorii copiilor lui Israel, pe care supraveghetorii lui Faraon îi pusese peste ei, zicându-le: de ce n-aţi terminat nici ieri, nici astăzi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?
15 Atunci conducătorii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon, zicând: De ce te porţi aşa cu sclavii tăi?
16 Sclavilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte şi totuşi ni se spune: Faceţi cărămizi! Şi iată, sclavii tăi sunt bătuţi, deşi vina este a poporului tău.
17 Dar Faraon a zis: Sunteţi nişte leneşi si nişte trântori! De aceea ziceţi: Să mergem să aducem jertfe Domnului.
18 Acum, duceţi-vă şi lucraţi; nu vi se vor da paie, dar tot acelaşi număr de cărămizi veţi face.
19 Conducătorii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, pentru că li se spusese: Nu vi se reduce nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.
20 Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.
21 Şi e-au zis: Să vă vadă Domnul şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui, ba încă le-aţi dat sabia în mână, ca să ne omoare.
22 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: Doamne, de ce ai făcut rău poporului acestuia? De ce mai trimis pe mine?
23 De când m-am dus la faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai scăpat încă pe poporul tău.