1 Şi Domnul a zis lui Moise: du-te la Faraon şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
2 Dar dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi aduce broaşte pe toată întinderea ţării tale.
3 Râul va mişuna de broaşte, care se vor urca şi vor intra în casa ta, în camera ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în vasele de frământat pâinea.
4 Şi broaştele se vor urca şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.
5 Apoi Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie şi peste iazuri, şi să iasă broaşte din ele peste ţara Egiptului!
6 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi broaştele au ieşit şi au acoperit ţara Egiptului.
7 Şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.
8 Şi Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul Meu; şi voi lăsa pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.
9 Şi Moise a zis lui Faraon: Hotărăşte-mi, când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.
10 El a zis: Mâine. Şi Moise a zis: Fie după cuvântul tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.
11 Şi broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.
12 Atunci Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele pe care le trimisese El peste Faraon.
13 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; şi broaştele au murit în case, în curţi şi în ogoare.
14 Le-au strâns grămezi şi ţara mirosea urât.
15 Dar Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
16 Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, ca să se prefacă în păduchi în toată ţara Egiptului.
17 Şi ei au făcut aşa. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate animalele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.
18 Vrăjitorii au încercat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe animale.
19 Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: Aici este degetul lui Dumnezeu! Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
20 Şi Domnul a zis lui Moise: Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon, când va ieşi să se ducă la apă. Să-i spui: Aşa vorbeşte Domnul: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muşte şi pământul va fi acoperit de ele.
22 Dar în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, în care locuieşte poporul Meu, ca acolo să nu fie muşte câineşti, ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia.
23 Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.
24 Şi Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte câineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost devastată de muşte câineşti.
25 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: Duceţi-vă şi aduceţi jertfă Dumnezeului vostru aici în ţară.
26 Şi Moise a răspuns: Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru, jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Şi dacă am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
27 Ne vom duce un drum de trei zile în deşert şi vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va porunci.
28 Şi Faraon a zis: Vă voi lăsa să mergeţi, ca să aduceţi jertfe Domnului Dumnezeului vostru în deşert; numai să nu vă depărtaţi prea mult. Rugaţi-vă pentru mine.
29 Atunci Moise a răspuns: Iată, ies de la tine şi mă voi ruga Domnului, ca mâine muştele să se depărteze de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon încă o dată, şi să nu lase pe popor să plece, ca să jertfească Domnului.
30 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.
31 Şi Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. N-a mai rămas una.
32 Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi de data aceasta şi n-a lăsat pe popor să plece.