1 După paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba şi am luat şi pe Tit cu mine;
2 M-am suit în urma unei revelaţii şi am pus înaintea lor Evanghelia pe care o vestesc între Neamuri, dar am pus-o înaintea celor mai însemnaţi, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
3 Totuşi, nici chiar Tit, care era cu mine, cu toate că era grec, n-a fost silit să fie circumcis.
4 Dar problema aceasta s-a ridicat din cauza fraţilor mincinoşi, care s-au furişat printre noi (ca să pândească libertatea pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne aducă la robie),
5 cărora nu ne-am supus nici măcar pentru o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi;
6 Cât despre cei care păreau a fi ceva – orice ar fi fost ei nu înseamnă nimic pentru mine; Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – pentru că cei care păreau a fi ceva n-au adăugat nimic la mesajul meu;
7 Ba dimpotrivă, când au văzut că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru i-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei circumcişi
8 (căci Cel ce lucrase în Petru apostolia pentru cei circumcişi, a lucrat şi în mine pentru Neamuri),
9 şi când au recunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt socotiţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă a părtăşiei ca noi să mergem la Neamuri, iar ei la cei circumcişi;
10 Ne-au spus doar să ne aducem aminte de cei săraci, lucru pe care şi eu am fost nerăbdător să-l fac;
11 Dar când a venit Petru în Antiohia, l-am înfruntat pe faţă, pentru că merita să fie învinuit.
12 Căci, înainte să fi venit câţiva oameni de la Iacov, el obişnuia să mănânce cu Neamurile; dar când au venit ei, el a început să dea înapoi şi să se separe de Neamuri, de teama celor circumcişi;
13 Şi împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, încât până şi Barnaba a fost atras în prefăcătoria lor.
14 Dar când am văzut că nu umbla drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Petru în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, nu ca iudeii, de ce obligi Neamurile să trăiască în felul iudeilor?
15 Noi care suntem iudei din naştere, nu păcătoşi dintre Neamuri,
16 ştiind că omul nu este justificat prin faptele Legii, ci prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Isus, ca să fim justificaţi prin credinţa în Cristos, nu prin faptele Legii; căci prin faptele Legii nici un om nu va fi justificat;
17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim justificaţi în Cristos, noi înşine suntem găsiţi păcătoşi, este oare Cristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18 Căci dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care odată le-am nimicit, mă dovedesc a fi un călcător de lege.
19 Căci, prin Lege, eu am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu;
20 Am fost crucificat cu Cristos; şi cu toate că trăiesc, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine;
21 Nu vreau să pun deoparte harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci degeaba a murit Cristos.