18
Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în zăduful zilei.
Şi când şi-a ridicat ochii şi s-a uitat, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el; şi când i-a văzut, a alergat de la uşa cortului înaintea lor, şi s-a plecat până la pământ
şi a zis: Domnul meu, acum dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, Te rog, pe lângă robul Tău.
Lasă Te rog să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.
Şi voi aduce o bucată de pâine, ca să vă întăriţi inimile, şi după aceea vă veţi vedea de drum, de îndată ce veţi fi vizitat pe robul vostru. Şi ei au zis: Fă cum ai zis.
Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.
Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi; şi aceasta s-a grăbit să-l pregătească.
Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l pregătise, şi le-a pus înaintea lor; şi el a stat lângă ei sub copac până când au mâncat.
Atunci ei i-au zis: Unde este soţia ta, Sara? Şi el a zis: Iat-o, în cort.
10 Şi El a zis: La anul pe vremea aceasta Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată, Sara, soţia ta, va naşte un fiu. Sara asculta la uşa cortului care era înapoia lui.
11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea obiceiul femeilor.
12 Şi Sara a râs în sine, zicând: Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu este şi el bătrân.
13 Şi Domnul a zis lui Avraam: de ce a râs Sara, zicând: Oare să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?
14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta Mă voi întoarce la tine şi Sara va avea un fiu.
15 Dar Sara a negat, zicând: N-am râs, căci i-a fost frică. Dar El a zis: Ba da, ai râs.
16 Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i conducă.
17 Atunci Domnul a zis: Să ascund Eu oare de Avraam ceea ce am să fac?
18 Fiindcă Avraam va ajunge negreşit un popor mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate popoarele pământului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că va porunci fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a promis.
20 Şi Domnul a zis: Pentru că strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi pentru că păcatul lor este nespus de mare,
21 Mă voi coborî acum să văd daca într-adevăr au lucrat în totul după strigătul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.
22 Atunci bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma, dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23 Şi Avraam s-a apropiat şi a zis: Vei nimici Tu oare şi pe cel drept împreună cu cel rău?
24 Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni drepţi: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din cauza celor cincizeci de oameni drepţi care sunt acolo?
25 Departe de Tine să faci un asemenea lucru; să omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât cel drept să aibă aceeaşi soartă ca şi cel rău? Departe de Tine aşa ceva Oare nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?
26 Şi Domnul a zis: Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni drepţi în cetate, voi ierta tot locul acela, din pricina lor.
27 Şi Avraam a răspuns şi a zis: Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă.
28 Poate că din cincizeci de oameni drepţi vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea? Şi El i-a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi.
29 Atunci Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni drepţi. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei patruzeci.
30 Şi Avraam a zis: Doamne, să nu Te mânii dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi acolo numai treizeci de oameni drepţi. Şi El a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni drepţi.
31 Avraam a zis: Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor afla acolo numai douăzeci de oameni drepţi. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei douăzeci.
32 Apoi Avraam a zis: Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate se vor găsi în ea numai zece oameni drepţi. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei zece.
33 După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.