1 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.
2 Şi în ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3 Apoi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o crease şi o făcuse.
4 Aceasta este istoria cerurilor şi a pământului, când au fost create, în ziua când Domnul Dumnezeu a făcut pământul şi cerurile,
5 înainte ca orice plantă a câmpului să fi fost pe pământ şi înainte ca orice arbust de pe câmp să fi crescut, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ; şi nu era nici un om ca să lucreze pământul;
6 ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
7 Şi Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă; şi omul a devenit astfel un Suflet Viu.
8 Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină spre est, în Eden; şi El a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
9 Şi Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10 Şi un fluviu ieşea din Eden, ca să ude grădina; şi de acolo se împărţea şi se desfăcea în patru braţe.
11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjură toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
12 Şi aurul acelei ţări este bun; acolo se găseşte bedelium şi piatră de onix.
13 Şi numele celui de al doilea râu este Ghihon; el înconjură toată ţara Cuş.
14 Şi numele celui de al treilea râu este Hidechel; el este cel care curge spre estul Asiriei. Şi al patrulea râu este Eufratul.
15 Apoi Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16 Şi Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină,
17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.
18 Şi Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.
19 Şi Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la Adam, ca să vadă cum are să le numească. Şi orice nume pe care-l dădea Adam fiecărei vieţuitoare, acela îi era numele.
20 Şi Adam a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului. Dar pentru Adam nu s-a găsit nici un ajutor care să i se potrivească.
21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, şi omul a adormit; şi El a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22 Şi din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23 Şi Adam a zis: Aceasta este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Ea se va numi femeie, pentru că a fost luata din om.
24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa; şi ei vor deveni un singur trup.
25 Şi omul şi soţia lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine.