1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi el a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?
2 Şi femeia a răspuns şarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină;
3 dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.
4 Şi şarpele a zis femeii: Hotărât că nu veţi muri;
5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
6 Când a văzut femeia că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să dea cuiva înţelepciune, a luat din rodul lui şi a mâncat; a dat şi soţului ei, care era lângă ea, şi el a mâncat.
7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8 Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei; şi Adam şi soţia lui s-au ascuns de prezenţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9 Atunci Domnul Dumnezeu a chemat pe Adam şi i-a zis: Unde eşti?
10 Şi el a zis: Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.
11 Şi Dumnezeu a zis: Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?
12 Atunci omul a zis: Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.
13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Şi femeia a zis: Şarpele m-a amăgit şi am mâncat.
14 Şi Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, şi între sămânţa ta şi Sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.
16 Femeii i-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţa ta va fi după soţul tău, şi el va cârmui peste tine.
17 Şi lui Adam i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem, zicând: Să nu mănânci din el, blestemat este acum pământul din cauza ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18 spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci plantele de pe câmp.
19 Prin sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.
20 Şi Adam a pus soţiei sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Şi Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi soţiei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
22 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: Iată, omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Acum să-l oprim ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi sa trăiască în veci.
23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a scos afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24 Astfel a alungat El pe Adam; şi în partea de est a grădinii Edenului a pus nişte heruvimi şi o sabie învăpăiată care se întorcea în toate direcţiile, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.