1 În ţară a venit o foamete, de foametea dintâi, care fusese pe vremea lui Avraam. Şi Isaac s-a dus la Abimelec, regele filistenilor, la Gherar.
2 Atunci Domnul i S-a arătat şi a zis: Nu te coborî în Egipt. Rămâi în ţara despre care îţi voi spune.
3 Locuieşte ca străin în ţara aceasta, şi Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţiei tale, şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.
4 Şi îţi voi înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta;
5 pentru că Avraam a ascultat de glasul Meu şi a păzit ce i-am cerut, poruncile Mele, orânduielile Mele şi legile Mele.
6 Astfel Tsaac a rămas la Gherar.
7 Când oamenii locului aceluia îi puneau întrebări cu privire la soţia lui, el zicea: Este sora mea. Căci se temea să spună că este soţia lui, ca să nu-I omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă.
8 Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, regele filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu soţia lui, Rebeca.
9 Atunci Abimelec a chemat pe Isaac şi i-a zis: Nu mai încape îndoială că ea este soţia ta. Cum ai putut zice: E sora mea? Şi Isaac i-a răspuns: Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.
10 Şi Abimelec a zis: Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din popor să se culce cu soţia ta şi ne-ai fi făcut vinovaţi!
11 Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului popor: Cine se va atinge de omul acesta sau de soţia lui va fi omorât.
12 Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat.
13 Astfel omul acesta s-a îmbogăţit şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până când a ajuns foarte bogat.
14 Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un număr mare de sclavi: de aceea filistenii îl învidiau.
15 Filistenii astupaseră şi umpluseră cu ţărână toate fântânile pe care le săpaseră sclavii tatălui său, pe vremea tatălui său.
16 Şi Abimelec a zis lui Isaac: Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi.
17 Isaac a plecat de acolo şi şi-a întins cortul în Valea Gherar, şi a locuit acolo.
18 Şi Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră sclavii tatălui său Avraam, şi pe care le astupaseră filistenii, după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume pe care le pusese tatăl său.
19 Sclavii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apa de izvor.
20 Dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: Apa este a noastră. Şi a pus fântânii numele Eşec (Ceartă), pentru că se certaseră cu el.
21 Apoi au săpat altă fântână, pentru care iar s-au certat, de aceea au numit-o Sitna (Gâlceava).
22 Şi pe urmă s-au mutat de acolo şi au săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; şi au numit-o Rehobot (Lărgime), căci a zis: Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară.
23 De acolo s-a urcat la Beer-Şeba.
24 Şi Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa, din cauza robului Meu Avraam.
25 Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului şi şi-a întins cortul acolo. Sclavii lui Isaac au săpat acolo o fântână.
26 Abimelec a venit la el din Gherar, cu prietenul său Ahuzat şi cu Picol, comandantul armatei lui.
27 Şi Isaac le-a zis: De ce veniţi la rnine, voi, care mă urâţi şi m-aţi alungat de la voi?
28 Ei însă au zis: Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine,
29 că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvântat de Domnul.
30 Isaac le-a dat o petrecere şi au mâncat şi au băut.
31 Apoi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.
32 S-a întâmplat că în aceeaşi zi, nişte sclavi ai lui Isaac au venit să-i vorbească despre fântâna pe care o săpaseră şi i-au zis: Am dat de apă!
33 Şi el a numit-o Şeba (Jurământ). De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba până în ziua de azi.
34 La vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de soţii pe ludita, fiica heţitului Beeri, şi pe Basmat, fiica heţitului Elon.
35 Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.