1 Isaac îmbătrânise şi ochii îi slăbiseră, aşa ca nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: Fiule! Şi el i-a răspuns: iată-mă.
2 Şi Isaac a zis: Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.
3 Acum deci, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat.
4 Fă-mi o mâncare cum îmi place mie şi adu-mi-o s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.
5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă.
6 Apoi Rebeca a zis fiului ei Iacov: Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:
7 Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc; şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.
8 Acum, fiule, ascultă glasul meu şi fă ce îţi poruncesc.
9 Du-te la turmă şi adu-mi de acolo doi iezi buni şi eu voi pregăti din ei o mâncare gustoasă tatălui tău, cum îi place.
10 Apoi tu o vei duce tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.
11 Iacov a răspuns mamei sale: Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc.
12 Poate că tatăl meu mă va pipăi şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.
13 Dar mamă-sa i-a zis: Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Tu ascultă numai de glasul meu şi du-te de adu-mi-i.
14 Şi el s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui Său.
15 Apoi Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.
16 Şi ea i-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr.
17 Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise.
18 El a mers la tatăl său şi a zis: Tată! Şi el a zis: Iată-mă. Cine eşti tu, fiule?
19 Şi Iacov a răspuns tatălui său: Eu sunt Esau, fiul tău cel întâi-născut; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-le, te rog, şezi şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!
20 Isaac însă a zis fiului său: Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiul meu? Şi Iacov a răspuns: Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.
21 Atunci Isaac a zis lui Iacov: Apropie-te, ca să te pipăi, fiul meu, ca să ştiu dacă eşti sau nu cu adevărat fiul meu Esau.
22 Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.
23 Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvântat.
24 Şi Isaac i-a zis: Eşti tu cu adevărat fiul meu Esau? Şi Iacov a răspuns: Eu sunt.
25 Şi Isaac a zis: Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze. Iacov i-a adus şi el a mâncat; i-a adus şi vin şi a băut.
26 Atunci tatăl său Isaac i-a zis: Apropie-te acum şi sărută-mă, fiule.
27 Şi Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi i-a zis: Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp, pe care l-a binecuvântat Domnul.
28 Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer şi rodnicia pământului, grâu şi vin din belşug!
29 Să-ţi fie supuse popoare şi naţiuni să se închine înaintea ţa! Să fii stăpânul fraţilor tăi şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.
30 Şi cum sfârşise Isaac de binecuvântat pe îacov şi Iacov abia plecase din faţa tatălui său Isaac, Esau, fratele lui, se întorcea de la vânătoare.
31 A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a dus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: Să se scoale tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!
32 Tatăl său Isaac i-a zis: Cine eşti tu? Şi el a răspuns: Eu sunt fiul tău cel întâi-născut, Esau.
33 Atunci, înspăimântat, Isaac a tremurat foarte tare şi a zis: Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.
34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a plâns cu amar şi a zis tatălui său: Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!
35 Şi Isaac a zis: Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.
36 Şi Esau a zis: da, nu degeaba îl cheamă Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi-născut şi iată, acum mi-a luat şi binecuvântarea! Şi a zis: N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine?
37 Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: Iată, l-am făcut stăpân peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu şi cu vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?
38 Şi Esau a zis tatălui său: N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binccuvântează-mă şi pe mine, tată! Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns.
39 Atunci tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis: Iată! Locuinţa ta va fi departe de rodnicia pământului şi de rouă cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta şi vei sluji fratelui tău; dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!
41 Esau a prins ură pe Iacov din cauza binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: Zilele de doliu pentru tatăl meu sunt aproape; apoi voi ucide pe fratele meu Iacov.
42 Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci să cheme pe Iacov, fiul ei cel mai mic, şi i-a zis: Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine şi să te omoare.
43 Acum, fiule, ascultă glasul meu: scoala-te, fugi la fratele meu Laban, în Haran;
44 şi rămâi la el pentru o vreme, până se va potoli mânia fratelui tău,
45 până va trece de la tine mânia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci eu voi trimite şi te voi aduce de acolo. De ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?
46 Şi Rebeca a zis lui Isaac: M-am scârbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea soţie, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai foloseşte viaţa?