1 Iacov a pornit la drum şi a dus în ţara celor ce locuiesc în est.
2 S-a uitat înainte şi pe câmp a văzut o fântână; şi iată, lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta adăpau păstorii turmele, Pe gura fântânii era o piatră mare.
3 Toate turmele se strângeau acolo; păstorii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra la loc pe gura fântânii.
4 Şi Iacov a zis păstorilor. Fraţilor, de unde sunteţi? Şi ei au răspuns: din Haran.
5 Apoi el le-a zis: Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor? Şi ei au răspuns: Îi cunoaştem.
6 El le-a zis: Este sănătos? Şi ei au zis: Sănătos. Şi tocmai atunci venea Rahela, fiica Iui, cu oile.
7 Atunci el a zis: Iată, este încă zi plină şi este prea devreme ca să strângeţi vitele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.
8 Ei însă au răspuns: Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.
9 Pe când le vorbea el încă, a venit Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10 Când a văzut Iacov pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11 Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plângă tare.
12 Şi Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei şi că este fiul Rebecăi. Ea a alergat şi a spus tatălui ei.
13 Când a auzit Laban veştile despre Iacov, fiul surorii sale, a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrăţişat, I-a sărutat şi l-a adus în casa lui. Şi el a istorisit lui Laban toate aceste lucruri.
14 Şi Laban i-a zis: Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea! Şi Iacov a stat la el O lună.
15 Apoi Laban a zis lui Iacov: Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce plată vrei?
16 Laban avea două fete: cea mai mare se numea Leea şi cea mai mică Rahela.
17 Leea avea ochii slabi, Rahela însă avea o statură şi o înfăţişare frumoasă.
18 Iacov iubea pe Rahela; şi el a zis: îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică.
19 Şi Laban a răspuns: Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altui bărbat. Rămâi la mine.
20 Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela şi anii aceştia i s-au părut ca şi câteva zile, pentru că o iubea.
21 Apoi Iacov a zis lui Laban: dă-mi soţia, căci mi s-au împlinit zilele, ca să pot intra la ea.
22 Şi Laban a adunat pe toţi oamenii acelui loc şi a făcut o petrecere.
23 Seara, el a luat pe fiica sa Leea şi a adus-o la Iacov; şi el a intrat la ea.
24 Şi Laban a dat ca sclavă fiicei sale Leea pe sclava sa, Zilpa.
25 A doua zi dimineaţa, iată că era Leea. Atunci Iacov a zis lui Laban: Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit eu oare pentru Rahela? De ce m-ai înşelat?
26 Şi Laban a zis: În locul acesta nu se obişnuieşte să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi-născute.
27 Împlineşte săptămâna cu aceasta şi-ţi voi da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.
28 Atunci Iacov a făcut aşa şi a împlinit săptămâna. Apoi Laban i-a dat de soţie pe fiica sa Rahela.
29 Şi Laban a dat ca sclavă fiicei sale Rahela, pe sclava sa, Bilha.
30 Iacov a intrat şi la Rahela, şi pe Rahela o iubea mai mult decât pe Leea. Şi a mai slujit lui Laban alţi şapte ani.
31 Când Domnul a văzut că Leea nu era iubită, El a făcut-o să aibă copii; Rahela însă era Stearpă.
32 Leea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi, un fiu); căci ea zicea: Domnul a văzut mâhnirea mea. Acum soţul meu mă va iubi.
33 A rămas iarăşi însărcinată si a născut un fiu şi a zis: Fiindcă Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta. Şi ea i-a pus numele Simeon (Ascultare).
34 Ea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: de data aceasta soţul meu se va lipi de mine, fiindcă i-am născut trei fii. De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).
35 Şi ea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: Acum voi lăuda pe Domnul. De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.