1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de faţă şi a strigat: Scoateţi afară pe toată lumea! Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
2 El a izbucnit într-un plâns aşa de tare, încât l-au auzit egiptenii şi casa lui Faraon.
3 Atunci Iosif a zis fraţilor săi: Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu? Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
4 Şi Iosif a zis fraţilor săi: Apropiaţi-vă de mine. Şi ei s-au apropiat. Şi el a zis: Eu sunt fratele vostru, Iosif, pe care l-aţi vândut în Egipt.
5 Acum însă, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici; căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să va scap viaţa.
6 Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţara; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş.
7 Şi Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze o rămăşiţă pe pământ şi să vă păstreze viaţa printr-o mare eliberare.
8 Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tata al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi guvernator al întregii ţări a Egiptului.
9 Grăbiţi-vă de vă urcaţi la tatăl meu şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu întârzia!
10 Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ceai.
11 Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta şi tot ce este al tău.
12 Şi iată, vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui, că eu însumi vă vorbesc.
13 Istorisiţi tatălui meu toată măreţia pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.
14 Apoi, el s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns cu el pe gâtul lui.
15 A sărutat de asemenea pe toţi fraţii lui şi a plâns cu ei. După aceea fraţii lui au stat de vorbă cu el.
16 S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
17 Şi Faraon a zis lui Iosif: Spune fraţilor tai: Iată ce să faceţi: Incărcaţi-vă animalele şi plecaţi în ţara Canaanului;
18 luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării.
19 Ai poruncă să le spui: Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru copiii voştri şi pentru soţiile voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.
20 Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.
21 Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi provizii pentru drum.
22 Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.
23 Şi el a trimis tatălui său zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi alte alimente pentru tatăl său, ca să aibă pe drum.
24 Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: Să nu vă certaţi pe drum.
25 Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor, Iacov.
26 Şi i-au spus, zicând: Iosif încă trăieşte şi este guvernator peste toată ţara Egiptului. Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
27 Dar când i-au istorisit tot ce Ie spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.
28 Şi Israel a zis: Destul! Fiul meu Iosif încă trăieşte! Vreau sa mă duc să-l văd înainte de moarte.