1 Apoi Iosif a dat următoarea poruncă administratorului casei sale: Umple cu alimente sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2 Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui. Şi el a făcut după cuvintele pe care i le spusese Iosif.
3 Dimineaţa, cum s-a luminat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
4 Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când losif a zis administratorului său: Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, când îi vei ajunge, să le spui: de ce aţi răsplătit rău pentru bine?
5 De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi în care ghiceşte? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel!
6 El i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.
7 Şi ei i-au zis: de ce vorbeşte domnul meu astfel? Departe de robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!
8 Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noştri, Cura deci am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
9 Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim sclavi ai domnului nostru!
10 Şi el a zis: Fie după cuvintele voastre! Acela la care se ya găsi paharul să fie sclavul meu, iar voi veţiji nevinovaţi.
11 Îndată şi-a coborât fiecare sacul la pământ, şi fiecare şi-a deschis sacul.
12 Şi el a căutat, începând de la cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
13 Ei şi-au rupt hainele, şi-au încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.
14 Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe când era el încă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
15 Şi losif le-a zis: Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?
16 Iuda a răspuns: Ce să mai spunem domnului meu? Ce să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iata-ne sclavi ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.
17 Dar Iosif a zis: departe de mine să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi sclavul meu; dar voi urcaţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.
18 Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: Te rog, domnul meu, da voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mânii pe robul tău; căci tu eşti ca Faraon.
19 Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: Mai trăieşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?
20 Şi noi am răspuns domnului meu: Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil născut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, iar el a rămas singur de la aceeaşi mamă şi tatăl lui îl iubeşte.
21 Tu ai spus robilor tăi: Aduce-ţi-l la mine ca să-l văd cu ochii ulei.
22 Şi noi am răspuns domnului meu: Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său va muri,
23 Dar tu ai spus robilor tăi: dacă nu se va coborî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.
24 Când ne-am urcat la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
25 Şi tatăl nostru a zis: duceţi-vă iarăşi să cumpăraţi puţină hrană.
26 Dar noi am zis: Nu putem să ne ducem; dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, decât dacă fratele nostru cel mai tânăr va fi cu noi.
27 Şi robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii.
28 Unul a plecat de la mine, şi am zis că a fost sfâşiat negreşit de fiare, căci până astăzi nu l-am mai văzut.
29 Dar dacă-l mai luaţi şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî părul meu alb în locuinţa morţilor.
30 Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,
31 se va întâmpla că el are să moară, când va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor coborî cu durere în locuinţa morţilor părul cărunt al robului tău, tatăl nostru.
32 Căci robul tău s-a făcut garant pentru copil şi a zis tatălui meu: daca nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.
33 Acum deci, te rog, lasă pe robul tău să rămână în locul băiatului, ca sclav al domnului meu; şi lasă ca băiatul să se urce înapoi cu fraţii săi.
34 Căci cum mă voi putea eu urca la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd întristarea care ar atinge pe tatăl meu!