1 Foametea era mare în ţară.
2 Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.
3 Dar Iuda i-a răspuns, zicând: Omul acela ne-a spus hotărât: Sa nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi.
4 Dacă vei trimite deci pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra mâncare.
5 Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.
6 Atunci Israel a zis: de ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?
7 Dar ei au răspuns: Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră, zicând: Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate? Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că va zice: Aduceţi pe fratele vostru?
8 Şi Iuda a zis tatălui său Israel: Trimite băiatul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
9 Răspund eu de el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Daca nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
10 Căci dacă n-am fi întârziat atâta, până acum ne-am fi întors înapoi a doua oară.
11 Şi Israel, tatăl lor, le-a zis: Dacă aşa trebuie, aşa să faceţi: Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia: puţin balsam, puţină miere, mirodenii, parfum, fisticuri şi migdale.
12 Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
13 Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
14 Şi Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, lipsit să fiu!
15 Aşadar, au luat darul; au luat cu ei şi argintul de două ori mai mult, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.
16 Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis administratorului casei: du oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.
17 Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
18 Ei s-au temut când au văzut că sunt duşi în casa lui Iosif şi au zis: Ne duc înăuntru din cauza argintului pus data trecută în sacii noştri; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia sclavi împreună cu măgarii noştri.
19 S-au apropiat de administratorul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;
20 şi au zis: domnul meu, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm de mâncare,
21 dar după ce am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată, argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru după greutatea lui; de aceea l-am adus înapoi cu noi.
22 Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.
23 Dar administratorul le-a zis: Fiţi pe pace! Nu vă temeţi: Dumnezeul vostru şi Dumnezeul tatălui vostru v-a pus o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele. Şi le-a adus pe Simeon.
24 Omul acesta i-a adus în casa lui Iosif şi le-a dat apă, ca să-şi spele picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
25 Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif la amiază; căci auziseră că au să prânzească acolo.
26 Când a ajuns Iosif acasă, i-au adus în casă darul care era în mâna lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
27 El i-a întrebat de sănătate şi a zis: Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?
28 Şi ei au răspuns: Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă. Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
29 Şi Iosif, ridicându-şi ochii, s-a uitai la Beniamin, fiul mamei sale, şi a zis: Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit? Şi a zis: Dumnezeu să fie plin de har faţă de tine, fiule!
30 Şi losif s-a grăbit, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi a căutat un Ioc unde să plângă; şi a intrat în camera lui şi a plâns acolo.
31 Apoi şi-a spălat faţa şi a ieşit afară şi, încercând să se stăpânească, a zis: Aduceţi de mâncare!
32 Au adus de mâncare lui Iosif deoparte şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus de asemenea mâncare deoparte; fiindcă egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, căci pentru egipteni lucrul acesta este o urâciune.
33 Fraţii lui losif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul-născut, după dreptul lui de întâi-născut, şi până la cel mai tânăr, după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
34 Şi losif a pus să le dea din alimentele care erau la masa lui; iar Beniamin a primit de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au înveselit împreună cu el.