1 Când a auzit Iacov că este gâu în Egipt, a zis fiilor săi: de ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?
2 Şi a zis: Iată, am aflat că este grâu în Egipt; coborâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.
3 Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt, ca să cumpere grâu.
4 Dar Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, căci zicea: Nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire.
5 Şi fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu ceilalţi care veneau; căci în ţara Canaan era foamete.
6 Şi Iosif era guvernatorul ţării; el vindea grâu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
7 losif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: de unde veniţi? Şi ei au răspuns: din ţara Canaan, ca să cumpărăm alimente.
8 Iosif a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.
9 Apoi Iosif şi-a amintit visurile pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: Voi sunteţi spioni; aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării.
10 Ei i-au răspuns: Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.
11 Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni cinstiţi; robii tăi nu sunt spioni.
12 Dar el le-a zis: Nu, ci aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.
13 Şi ei au zis: Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.
14 Dar Iosif le-a zis: Este cum vă spuneam, zicând: sunteţi spioni.
15 Prin aceasta veţi fi încercaţi: pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel mai tânăr!
16 Trimiteţi pe unul dintre voi să aducă pe fratele vostru; şi voi veţi fi ţinuţi închişi şi astfel cuvintele voastre vor fi puse la încercare, şi voi şti dacă adevărul este în voi; altfel, pe viaţa lui Faraon, sunteţi nişte spioni.
17 Şi i-a pus pe toţi trei zile în închisoare.
18 A treia zi, Iosif le-a zis: Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi, căci eu mă tem de Dumnezeu.
19 Daca sunteţi oameni cinstiţi, să rămână unul din fraţii voştri închis în închisoarea voastră, iar voi ceilalţi plecaţi, duceţi grâu pentru foamea din casele voastre.
20 Şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel mai tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte. Şi aşa au făcut.
21 Ei au zis atunci unul către altul: Suntem cu adevărat vinovaţi pentru fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! De aceea vine peste noi necazul acesta.
22 Şi Ruben le-a răspuns, zicând: Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire împotriva băiatului? Dar n-aţi ascultat. Acum, iată, ni se cere socoteală pentru sângele lui.
23 Dar ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător.
24 Iosif a plecat de la ei şi a plâns. Apoi s-a întors iarăşi la ei şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în fata lor.
25 Apoi Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea provizii pentru drum; şi aşa li s-a făcut.
26 Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat.
27 Dar când unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului, în locul unde au rămas peste noapte, iată, a văzut argintul la gura sacului.
28 Atunci a zis fraţilor săi: Argintul meu mi s-a dat înapoi, şi iată-l în sacul meu. Atunci li s-a oprit inima şi au zis unul către altul, tremurând: Ce ne-a făcut Dumnezeu?
29 S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:
30 Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept spioni.
31 Dar noi i-am spus: Suntem oameni cinstiţi; nu suntem spioni.
32 Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.
33 Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: Iată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni cinstiţi. Lăsaţi la mine pe unul dintre fraţii voştri, luaţi grâu pentru familiile voastre şi plecaţi
34 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel mai tânăr; şi astfel voi şti că nu sunteţi spioni, ci sunteţi oameni cinstiţi. Apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.
35 Pe când îşi goleau sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul lor şi s-au înfricoşat.
36 Şi Tacov, tatăl lor, le-a zis: Voi m-aţi lipsit de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu este, şi vreţi să luaţi pe Beniamin. Toate acestea mă lovesc pe mine!
37 Atunci Ruben a zis tatălui său: Să-mi omori amândoi fiii, dacă nu ţi-l voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.
38 Dar Iacov a zis: Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur. Dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî părul meu cel alb în locuinţa morţilor.