1 După doi ani, Faraon a visat un vis; şi iată, el stătea lângă Nil.
2 Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup au ieşit din fluviu şi au început să pască prin mlaştini.
3 Apoi iată, după ele au mai ieşit din fluviu alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup şi s-au aşezat lângă ele pe marginea fluviului.
4 Şi vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit.
5 A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu pline şi frumoase au crescut pe acelaşi pai.
6 Şi iată, după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vântul de est.
7 Şi spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Iată visul.
8 Dimineaţa, duhul îi era tulburat şi a trimis să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Şi Faraon le-a istorisit visurile lui, dar nimeni n-a putut să le interpreteze lui Faraon.
9 Atunci, mai-marele paharnicilor a vorbit lui Faraon şi a zis: Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea.
10 Când Faraon s-a mâniat pe slujitorii lui şi m-a pus în închisoare, în casa comandantului gărzii, pe mine şi pe mai-marele brutarilor,
11 amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi am visat câte un vis, care a primit câte o interpretare deosebită.
12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, sclav al comandantului gărzii. I-am istorisit visele noastre şi el ni le-a interpretat; şi ne-a spus întocmai ce însemna visul fiecăruia.
13 Lucrurile s-au întâmplat întocmai după interpretarea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai-marele brutarilor l-a spânzurat.
14 Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din închisoare; şi Iosif s-a bărbierit, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la Faraon.
15 Şi Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l poată interpreta. Dar am aflat că tu interpretezi un vis, îndată după ce l-ai auzit.
16 Iosif a răspuns lui Faraon: Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns bun lui Faraon!
17 Atunci Faraon a început să istorisească lui Iosif: Iată, în visul meu se făcea că stăteam pe malul fluviului.
18 Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase au ieşit din fluviu şi au început să pască prin mlaştini.
19 După ele au ieşit alte şapte vaci, slabe, foarte urâte şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului.
20 Şi vacile cele urâte şi sfrijite au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase.
21 După ce le-au mâncat, nu se vedea că intraseră în pântecele lor, fiindcă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca Ia început. Şi m-am trezit.
22 Am mai văzut în visul meu şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai.
23 Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de est.
24 Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut interpreta.
25 Atunci Iosif a zis lui Faraon: Visurile lui Faraon înseamnă acelaşi lucru; Dumnezeu a spus mai dinainte lui Faraon ce va face.
26 Cele şapte vaci frumoase reprezintă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase reprezintă tot şapte ani: visurile se referă la un singur lucru.
27 Cele şapte vaci sfrijite reprezintă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de est, vor fi şapte ani de foamete.
28 Este aşa cum am spus lui Faraon: Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.
29 Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului;
30 dar după ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.
31 Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.
32 Cât priveşte faptul că visul s-a repetat de două ori lui Faraon, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-I pună peste ţara Egiptului.
34 Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.
35 Şi să strângă toate alimentele din aceşti ani buni care vor veni; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească.
36 Alimentele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete care vor fi în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie distrusă de foamete.
37 Sfatul acesta a plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.
38 Şi Faraon a zis slujitorilor săi: Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, un om în care este Duhul lui Dumnezeu?
39 Şi Faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ţi-a dezvăluit toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.
40 Te pun peste casa mea şi tot poporul meu va fi condus după poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.
41 Şi Faraon a zis lui Iosif: Uite, te pun să stăpâneşti peste toată ţara Egiptului.
42 Apoi Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât.
43 Şi l-a urcat în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: în genunchi! Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.
44 Şi Faraon a mai zis lui Iosif: Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica mâna nici piciorul în toată ţara Egiptului.
45 Şi Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paneah (Descoperitor de mistere) şi i-a dat de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
47 În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat alimente din belşug.
48 Iosif a strâns toate alimentele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate alimentele de pe câmpiile din jur.
49 Şi Iosif a strâns foarte mult grâu, ca nisipul mării, până a încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
50 Şi înaintea anilor de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii, pe care i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul lui On.
51 Iosif a pus întâiului-născut numele Mânase (Uitare); căci, a zis el, Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.
52 Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); căci, a zis eh, Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.
53 Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului au trecut.
54 Şi au început sa vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine.
55 Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat la Faraon pentru pâine. Atunci Faraon a zis tuturor egiptenilor: duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce va va spune el.
56 Când foametea era peste toată faţa pământului, Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vândut grâu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.
57 Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grâu de la losif; căci în toate ţările era foamete mare.