1 Iosif s-a dus să-l înştiinţeze pe Faraon, şi a zis: Tatăl meu şi fraţii mei au sosit din ţara Canaan, cu turmele lor şi cirezile lor, şi cu tot ce este al lor; şi iată, sunt în ţinutul Gosen.
2 A luat pe cinci din fraţii lui şi i-a dus înaintea lui Faraon.
3 Atunci Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif. Care este ocupaţia voastră? Şi ei au răspuns lui Faraon: Robii tăi sunt păstori, atât noi cât şi părinţii noştri.
4 Şi ei au zis lui Faraon: Noi am venit să locuim o vreme aici în ţară, pentru că acolo nu mai este păşune pentru turmele robilor tăi, fiindcă în ţara Canaanului este o mare foamete. Acum, deci, dă voie robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.
5 Atunci Faraon a zis lui Iosif: Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
6 Ţara Egiptului este înaintea ta; pune să locuiască pe tatăl tău Şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă ştii că între ei se află oameni capabili, pune-i supraveghetori peste păstorii turmelor mele.
7 Iosif a adus pe tatăl său Iacov şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon; şi Iacov a binecuvântat pe Faraon.
8 Faraon a întrebat pe Iacov: Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?
9 Şi Iacov a răspuns lui Faraon: Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.
10 Iacov a binecuvântat pe Faraon şi a ieşit dinaintea lui Faraon.
11 Şi Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi Ie-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
12 Apoi Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
13 Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tânjeau din cauza foametei.
14 Şi Iosif a strâns tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grâului pe care-l cumpăraseră oamenii, şi astfel Iosif a adus tot argintul acesta în casa lui Faraon.
15 Când s-a sfârşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au zis: Dă-ne pâine! De ce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.
16 Atunci Iosif a zis: Daţi vitele voastre şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.
17 Şi-au adus vitele la Iosif şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela, în schimbul tuturor turmelor lor.
18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif şi în anul următor şi i-au zis: Nu putem ascunde domnului nostru faptul că argintul nostru s-a sfârşit şi vitele au trecut în stăpânirea domnului nostru. Nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile şi pământurile noastre.
19 De ce să murim înaintea ochilor tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii şi vom fi ai lui Faraon, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămână pământurile pustii.
20 Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon; căci egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi obliga foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon.
21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine a Egiptului până la cealaltă margine.
22 Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat; căci preoţii aveau o porţie stabilită de Faraon şi ei trăiau din porţia pe care le-o dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile.
23 Apoi Iosif a zis poporului: V-am cumpărat azi cu pământurile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămânţă, ca să puteţi semăna pământul.
24 La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vor fi ale voastre, ca să semănaţi ogoarele şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre.
25 Ei au zis: Tu ne-ai scăpat viaţa! Să primim trecere înaintea domnului nostru şi vom fi sclavi ai lui Faraon.
26 Şi Iosif a făcut din aceasta o lege peste pământul Egiptului până în ziua de azi, după care a cincea parte din venitul pământurilor să fie a lui Faraon; numai pământurile preoţilor nu sunt ale lui Faraon.
27 Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut şi s-au înmulţit foarte mult.
28 Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.
29 Când s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: dacă am primit trecere înaintea ta, pune, te rog, mâna sub coapsă şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: te rog sa nu mă îngropi în Egipt,
30 ci când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropa în mormântul lor. Şi Iosif a zis: Voi face după cuvântul tău.
31 Apoi Iacov a zis: Jură-mi. Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.