1 După aceste lucruri, cineva a spus lui Iosif: Tatăl tău este bolnav. Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.
2 S-a dat de ştire lui Iacov şi i s-a spus: Iată, fiul tău Iosif vine la tine. Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.
3 Iacov a zis lui Iosif: Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat.
4 Şi El mi-a zis: Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.
5 Şi acum, cei doi fii ai tăi, Efraim şi Mânase, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei, cum sunt Ruben şi Simeon.
6 Dar copiii care ţi s-au născut după ei vor fi ai tăi; şi în partea lor de moştenire ei vor purta numele fraţilor lor.
7 Căci la întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum, lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare mică de Efrata; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, adică Betleem.
8 Apoi Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: Cine sunt aceştia?
9 Iosif a răspuns tatălui său: Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici. Israel i-a zis: Adu-i, te rog, la mine şi îi voi binecuvânta.
10 Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a dus lângă el, şi Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.
11 Şi Israel a zis lui Iosif: Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, dar iată. Dumnezeu a făcut ca să-ţi văd şi sămânţa.
12 Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.
14 Atunci Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; şi-a încrucişat înadins mâinile astfel, căci Manase era cel întâi-născut.
15 A binecuvântat pe Iosif şi a zis: Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care mi-a fost Păstorul de când m-am născut până în ziua aceasta,
16 îngerul care m-a răscumpărat din orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult pe acest pământ.
17 Lui Iosif nu i-a plăcut când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o pună pe capul lui Manase.
18 Şi Iosif a zis tatălui său: Nu aşa, tată, căci acesta este cel întâi-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.
19 Dar tatăl său n-a vrut şi a zis: Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el; şi sămânţa lui va deveni o mulţime de popoare.
20 Şi el i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: Numele tău îl va întrebuinţa Israel, când va binecuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă la fel ca pe Efraim şi ca pe Manase! Şi astfel a pus pe Efraim înaintea lui Manase.
21 Apoi Israel a zis lui Iosif: Iată, în curând am să mor, dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.
22 Îţi dau, mai mult decât fraţilor tăi, o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.