1 De aceea, să ne temem ca nu cumva, atâta vreme cât rămâne promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul din voi să se trezească venit prea târziu.
2 Căci şi nouă ni s-a predicat vestea bună ca şi lor, dar cuvântul pe care l-au auzit ei predicat nu le-a ajutat la nimic, pentru că nu s-a unit cu credinţa în cei care l-au auzit.
3 Pe când noi, cei care am crezut, intrăm în odihna, despre care a zis: Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea! măcar că lucrările Lui fuseseră terminate încă de la întemeierea lumii.
4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.
5 Şi aici se spune din nou: Nu vor intra în odihna Mea!
6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a predicat întâi vestea bună n-au intrat în ea din cauza neascultării lor,
7 El hotărăşte din nou o zi: Astăzi, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai înainte: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!
8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, Dumnezeu n-ar mai vorbi după aceea de o altă zi.
9 Rămâne deci o odihnă ca şi cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
11 Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă urmând acelaşi exemplu de neascultare.
12 Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi judecă gândurile şi intenţiile inimii;
13 Şi nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face.
14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră;
15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat;
16 Să ne apropiem deci cu deplină încredere de tronul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.