1 Căci orice mare preot luat dintre oameni este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate;
2 El poate avea milă de cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
3 Şi, din cauza acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului.
4 Şi nimeni nu-şi ia onoarea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost chemat Aaron;
5 Tot aşa şi Cristos, nu Şi-a luat singur gloria de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel care I-a zis: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.
6 Şi, cum zice iarăşi în alt loc: Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melhisedec.
7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L scape de la moarte, şi fiind ascultat, din cauza evlaviei Lui,
8 cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit;
9 Şi dună ce a fost făcut desăvârşit, a devenit pentru toţi cei care-L ascultă Autorul unei mântuiri veşnice,
10 căci a fost numit de Dumnezeu Mare Preot, după rânduiala lui Melhisedec.
11 Despre acestea avem multe de zis şi lucruri grele de explicat, fiindcă aţi devenit greoi la auzire.
12 Căci voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi nevoie să vă înveţe cineva cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu; şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13 Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul dreptăţii, căci este un prunc;
14 Dar hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin exerciţiu, să deosebească binele şi răul;