1 Când era tânăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.
2 Dar cu cât profeţii îi chemau, cu atât ei se depărtau de ei; aduceau jertfe Baalilor şi ardeau tămâie chipurilor cioplite.
3 Şi totuşi Eu am învăţat pe Efraim să meargă, şi l-am ridicat în braţe; dar n-au văzut că Eu îi vindecam.
4 I-am tras cu legături omeneşti, cu frânghii de dragoste, am fost pentru ei ca acela ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei şi le-am dat de mâncare.
5 Nu se vor mai întoarce în ţara Egiptului; dar asirianul va fi regele lor, pentru că n-au vrut să se întoarcă la Mine.
6 Sabia va cădea peste cetăţile lor, va nimici, va mânca pe sprijinitorii lor, din cauza planurilor pe care le-au făcut.
7 Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, nici unul din ei nu caută să se ridice.
8 Cum să te dau, Efraime? Cum să te părăsesc. Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!
9 Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău, şi nu voi intra cu mânie în cetate.
10 Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El însuşi va răcni, şi fiii Lui vor alerga tremurând de la vest.
11 Vor alerga tremurând din Egipt, ca o pasăre, şi din ţara Asiriei, ca o porumbiţă. Şi îi voi aşeza să locuiască în casele lor, zice Domnul.
12 Efraim Mă înconjoară cu minciuni, şi casa lui Israel cu înşelătorii. Iuda se rătăceşte încă de la Domnul, de la Cel Sfânt şi credincios.