1 Iată, Domnul goleşte ţara, şi o devastează, îi răstoarnă faţa şi îi risipeşte locuitorii;
2 cum se întâmplă preotului, se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujitoarei, vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care ia cu împrumut, datornicului ca şi celui căruia îi este dator.
3 Ţara este pustiită şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.
4 Ţara este tristă, ofilită; lumea îşi pierde vioiciunea şi tânjeşte; conducătorii poporului sunt fără putere,
5 căci ţara a fost pângărită de către locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legământul cel veşnic!
6 De aceea blestemul mănâncă ţara şi locuitorii ei suferă pedeapsa vinovăţiei lor; de aceea locuitorii ţării sunt consumaţi, şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei.
7 Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină.
8 A încetat desfătarea tamburinelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei.
9 Nu se mai cântă când se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor care le beau.
10 Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele.
11 Pe străzi se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în ţară.
12 Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărâmate.
13 Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
14 Ceilalţi însă care vor mai rămâne îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.
15 Preamăriţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, în insulele mării!
16 De la marginile pământului auzim cântând: Glorie celui drept! Dar eu zic: Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Cei înşelători jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf.
17 Groaza, groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării!
18 Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pământului!
19 Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă,
20 pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; şi păcatul lui îl apasă, şi cade, şi nu se mai ridică.
21 Şi în ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, şi pe pământ pe regii pământului.
22 Aceştia vor fi strânşi ca nişte captivi şi puşi într-o groapă, vor fi închişi în temniţă, şi după un număr mare de zile vor fi pedepsiţi.
23 Luna va fi acoperită de ruşine şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va domni pe Muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de glorie în faţa bătrânilor Lui.