1 Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că timpul lui de suferinţă s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este iertată; căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.
3 Un glas strigă: Pregătiţi în deşert calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate; ce este strâmb să fie îndreptat, şi locurile zgrunţuroase să devină netede.
5 Şi gloria Domnului va fi descoperită, şi orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
6 Un glas zice: Strigă! Şi el a răspuns: Ce să strig? Orice făptură este ca iarba şi toată frumuseţea ei ca floarea de pe câmp.
7 Iarba se usucă, floarea cade, când vântul Domnului suflă peste ea. într-adevăr, poporul este ca iarba.
8 Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veci.
9 O Sionule, purtător de veşti bune, urcă-te pe munte înalt; înalţă-ţi glasul cu putere, O Ierusalime, purtător de veşti bune; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: Iată, Dumnezeul vostru!
10 Iată, Domnul Dumnezeu va veni cu putere, şi braţul Lui va domni pentru El. Iată, plata este cu El, şi răsplătirea înaintea Lui.
11 El îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui, va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna?
13 Cine a îndrumat pe Duhul Domnului şi cine L-a instruit, ca sfătuitor al Lui?
14 Cu cine S-a sfătuit El, şi cine I-a dat învăţătură? Cine L-a instruit pe cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a arătat calea priceperii?
15 Iată, popoarele sunt ca o picătură de apă dintr-o găleată, ca praful fin pe o balanţă; iată, El ridică insulele ca pe un bob de nisip.
16 Şi Libanul n-ajunge pentru foc, şi fiarele lui n-ajung pentru arderea-de-tot.
17 Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; şi sunt considerate mai puţin decât nimic şi deşertăciune.
18 Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare îl veţi compara?
19 Meşterul toarnă idolul, şi argintarul întinde aurul peste el şi-i toarnă lănţişoare de argint.
20 Cel ce este prea sărac pentru a putea aduce jertfe alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter priceput ca să-i facă un idol cioplit care să nu se clatine.
21 Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi înţeles întemeierea pământului?
22 El stă deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca un văl subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
23 El preface într-o nimica pe prinţi şi îi face fără însemnătate pe judecătorii pământului.
24 De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ: şi El suflă peste ei de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.
25 Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.
27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce spui tu, Israele: Calea mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?
28 Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul Cel veşnic, Domnul, Creatorul marginilor pământului, El nu oboseşte, nici nu poate fi golit de putere; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
29 El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celor neputincioşi.
30 Flăcăii obosesc, şi sunt storşi de putere, şi chiar tinerii se clatină şi cad;
31 dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, ei vor zbura cu aripi ca vulturii; vor alerga şi nu vor obosi, vor umbla şi nu vor cădea.