1 În acel timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui.
2 Şi Ezechia s-a bucurat şi le-a arătat casa unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, miresmele şi untdelemnul de preţ, şi toată casa lui de arme, şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa lui şi în ţinuturile lui, pe care să nu li-l fi arătat.
3 Profetul Isaia a venit apoi la regele Ezechia şi l-a întrebat: Ce au spus oamenii aceia şi de unde au venit la tine? Şi Ezechia a răspuns: Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.
4 Apoi Isaia a zis: Ce au văzut în casa ta? Şi Ezechia a răspuns: Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele, pe care să nu li-l fi arătat.
5 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: Ascultă Cuvântul Domnului oştirilor:
6 Iată, vor veni zile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta, şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămâne, zice Domnul,
7 Şi vor lua dintre fiii tăi, ieşiţi din tine, care ţi se vor naşte, ca să-i facă fameni în palatul regelui Babilonului.
8 Atunci Ezechia a răspuns lui Isaia: Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, în timpul vieţii mele va fi pace şi adevăr.