1 În zilele acelea Ezechia a fost bolnav pe moarte. Şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pune-ţi casa în rânduială, căci vei muri, şi nu vei trăi.
2 Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului,
3 şi a zis: Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta în adevăr şi cu inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta! Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.
4 Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, zicând:
5 Du-te şi spune lui Ezechia: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Am auzit rugăciunea ta, am văzut lacrimile tale. Iată, voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele tale.
6 Şi te voi scăpa, pe tine şi pe cetatea aceasta, din mâna regelui Asiriei; şi voi ocroti cetatea aceasta.
7 Şi iată semnul din partea Domnului, că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit:
8 voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz. Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse.
9 Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, când a fost bolnav şi s-a însănătoşit de boala lui:
10 Am zis: în mijlocul vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei Morţilor! Sunt lipsit de restul anilor mei!
11 Am zis: Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea vreun om între locuitorii lumii.
12 Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. Până deseară îmi vei pune capăt.
13 Am strigat până dimineaţa; ca un leu, aşa îmi zdrobise toate oasele! Până deseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii îmi priveau ca topiţi spre cer: Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi a lucrat. Acum voi umbla umilit până la capătul anilor mei în amărăciunea sufletului meu.
16 Doamne, prin aceste lucruri trăieşte omul, şi în toate aceste lucruri este viaţa duhului meu; căci Tu mi-ai redat sănătatea şi m-ai făcut să trăiesc.
17 Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune. Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa nimicirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
18 Căci nu Locuinţa Morţilor Te laudă, nu moartea Te sărbătoreşte, şi cei ce s-au coborât în groapă nu mai speră în adevărul Tău.
19 Cel viu, da, cel viu Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi adevărul Tău.
20 Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieţii noastre vom suna din toate coardele instrumentelor noastre, în casa Domnului.
21 Isaia zisese: Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste umflătură, şi Ezechia se va însănătoşi.
22 Şi Ezechia zisese: Care este semnul că mă voi urca la casa Domnului?