1 Şi când a auzit regele Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac, şi s-a dus în casa Domnului.
2 Şi a trimis pe Eliachim, conducătorul casei, pe Şebna, scriitorul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la profetul Isaia, fiul lui Amoţ.
3 Şi i-au zis: Aşa vorbeşte Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de insultă; căci copiii sunt aproape să se nască şi nu este putere pentru naştere.
4 Poate că Domnul, Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care regele Asiriei, stăpânul său, l-a trimis să batjocorească pe Dumnezeul Cel viu; şi poate că Domnul, Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care mai este.
5 Aşa au venit la Isaia slujitorii regelui Ezechia.
6 Şi Isaia le-a zis: Iată ce veţi spune stăpânului vostru: Aşa vorbeşte Domnul: Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit, prin care slujitorii regelui Asiriei M-au batjocorit.
7 Iată, voi pune în el un gând şi va auzi o veste, şi se va întoarce în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.
8 Rabşache, la întoarcere, a găsit pe regele Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.
9 Atunci regele Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, regele Etiopiei, prin care i se spunea: El a pornit cu război împotriva ta. Cum a auzit lucrul acesta, a trimis mesageri la Ezechia, zicând:
10 Aşa să vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda, zicând: Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asiriei.
11 Căci ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit; şi tu să scapi?
12 Oare au scăpat dumnezeii popoarelor ţările pe care le-au nimicit părinţii mei: Gozanul, Haranul, Reţef şi copiii lui Eden care erau la Telasar?
13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?
14 Şi Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o. Apoi Ezechia s-a urcat la casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului.
15 Şi Ezechia s-a rugat Domnului, zicând:
16 Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care stai între heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!
17 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeu Cel viu!
18 Este adevărat, Doamne, că regii Asiriei au devastat toate ţările şi ţinuturile lor
19 şi au aruncat în foc pe dumnezeii lor; căci ei nu erau dumnezei, ci lucrările mâinilor oamenilor, lemn şi piatră. De aceea i-au nimicit.
20 Acum Doamne Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu eşti Domnul, numai Tu!
21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, zicând: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, regele Asiriei.
22 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fiica Ierusalimului dă din cap după tine.
23 Şi împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai îndreptat ochii în sus? împotriva Sfântului lui Israel.
24 Prin slujitorii tăi, tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: Cu mulţimea carelor mele m-am urcat pe vârful munţilor, pe coastele abrupte ale Libanului; voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pământ roditor.
25 Am săpat izvoare, şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.
26 Dar n-ai auzit că Eu am pregătit aceste lucruri de demult şi că Eu le-am hotărât din timpuri străvechi? Acum însă le-am lăsat să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături.
27 Şi locuitorii lor erau fără putere, înspăimântaţi şi ruşinaţi: erau ca iarba de pe câmp, şi ca verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a fi crescut.
28 Dar Eu ştiu când stai jos şi când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea.
29 Pentru că eşti mânios împotriva Mea şi aroganţa ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale, şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.
30 Şi acesta să-ţi fie semnul: anul acesta veţi mânca din ce va creşte de la sine şi în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor.
31 Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda şi ce va mai rămâne, iarăşi va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra.
32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din Muntele Sionului cei salvaţi. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.
33 De aceea aşa vorbeşte Domnul despre regele Asiriei: El nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca o săgeată în ea, nici nu-i va sta înainte cu scuturi, nici nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
34 Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,
35 căci Eu voi apăra cetatea aceasta ca s-o scap, de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.
36 Îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au deşteptat dimineaţa, iată, toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.
37 Atunci Sanherib, regele Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors, şi a rămas la Ninive.
38 Şi, pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său, Esar-Hadon.