1 Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după dreptate, care căutaţi pe Domnul: priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.
2 Uitaţi-vă la Tatăl vostru Avraam, şi spre Sara care v-a născut; căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit.
3 Tot astfel, Domnul va mângâia Sionul şi va mângâia toate dărâmăturile lui. El va face deşertul lui ca Edenul şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi glas de cântări.
4 Ia aminte la Mine, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, naţiunea Mea! Căci din Mine va ieşi o lege şi voi pune judecata Mea ca o lumină a popoarelor.
5 Dreptatea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta şi braţele Mele vor judeca popoarele: insulele vor aştepta cu speranţă în Mine şi se vor încrede în braţul Meu.
6 Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ: căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul va îmbătrâni ca o haină şi locuitorii vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va fi pentru totdeauna şi dreptatea Mea nu va fi desfiinţată.
7 Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi dreptatea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de dispreţul oamenilor şi nu tremura de insultele lor.
8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină, şi-i va roade viermele cum roade lâna; dar dreptatea Mea va fi pentru totdeauna şi mântuirea Mea din generaţie în generaţie.
9 Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca în zilele de odinioară şi ca în generaţiile din vechime! Oare nu Tu ai doborât Egiptul, şi ai rănit balaurul?
10 Nu eşti Tu Acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit, în adâncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?
11 Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruinţă şi o biruinţă veşnică le va încorona capul; bucuria şi fericirea îi vor copleşi, iar durerea şi gemetele vor fugi.
12 Eu, chiar Eu sunt Cel care vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba,
13 şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri mereu toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când se pregăteşte să distrugă? Unde este mânia asupritorului?
14 În curând cel în lanţuri va fi dezlegat; şi nu va muri în groapă, nici nu va duce lipsă de pâine.
15 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care stârnesc marea şi fac să-i urle valurile: Domnul oştirilor este Numele Lui.
16 Eu am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: Tu eşti poporul Meu!
17 Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până la fund potirul tulburării.
18 Căci nu este nici unul care s-o călăuzească, dintre toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care s-o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut.
19 Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat; dar cine te va plânge? Devastarea şi părăsirea, foametea şi sabia! Cum să te mângâi Eu?
20 Fiii tăi, leşinaţi, zăceau la toate colţurile străzilor, ca antilopa într-un laţ, plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău.
21 De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:
22 Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău, care apără cauza poporului Său: Iată, îţi iau din mână paharul tulburării, potirul mâniei Mele, ca să nu bei din el!
23 Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: îndoaie-te, ca să trecem peste tine! îţi făceai atunci spatele ca un pământ, şi ca o stradă, pentru trecători.