1 Aşa vorbeşte Domnul: Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi dreptatea Mea să se arate.
2 Binecuvântat este omul care face lucrul acesta, şi fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l profaneze, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă vreun rău.
3 Străinul care se alipeşte de Domnul să nu vorbească, zicând: Domnul m-a despărţit cu totul de poporul Său! Şi famenul să nu zică: Iată, eu sunt un copac uscat!
4 Căci aşa vorbeşte Domnul: Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu,
5 le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât al fiilor şi al fiicelor; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge.
6 Şi pe fiii străinului care se vor alipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, ca să fie robii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l profaneze, şi vor stărui în legământul Meu,
7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.
8 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: Voi mai strânge şi pe alţii la cei strânşi acum din el.
9 Veniţi, toate fiarele de pe câmp, veniţi de mâncaţi, toate fiarele din pădure!
10 Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără cunoştinţă; toţi sunt nişte câini muţi, care nu pot să latre; visează, stau tolăniţi şi le place să doarmă.
11 Da, sunt nişte câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare după folosul lui, până la cel din urmă dintre ei.
12 Veniţi, zic ei, vom aduce vin şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai mult!