1 Piere cel drept şi nimeni nu pune la inimă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că cel drept este luat dinaintea răului.
2 El intră în pace: cei care umblă pe drumul cel drept se odihnesc în culcuşul lor.
3 Dar voi, apropiaţi-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânţa adulterului şi a prostituatei.
4 De cine vă bateţi voi joc? împotriva cui vă deschideţi voi larg gura şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii,
5 care vă înflăcăraţi pentru idoli sub orice copac verde, înjunghiind pe copii prin văi, în crăpăturile stâncilor?
6 Partea ta este între pietrele netede ale văii, ele sunt moştenirea ta, lor le-ai turnat o jertfă de băutură şi le-ai adus un dar de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
7 Pe un munte înalt şi semeţ îţi faci culcuşul; tot acolo te urci şi aduci jertfă.
8 În spatele uşilor şi uşorilor îţi pui amintirea ta; căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te urci în pat, îţi lărgeşti culcuşul şi faci alianţă cu ei; ţi-a plăcut patul lor şi ai privit la goliciunea lor.
9 Şi te-ai dus la rege cu untdelemn, ţi-ai înmulţit miresmele, ţi-ai trimis mesagerii departe, şi te-ai plecat până la locuinţa morţilor.
10 Te-ai obosit de mulţimea căilor şi n-ai zis: Zadarnic! Tot mai găseşti putere în mâna ta: de aceea nu te doboară întristarea.
11 Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu ţi-ai adus aminte şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi încă de mult timp: de aceea nu te temi tu de Mine.
12 Dar acum îţi voi da pe faţă dreptatea şi faptele tale, dar nu-ţi vor folosi!
13 Când strigi, să te scape mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.
14 Şi El zice: Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!
15 Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să reînsufleţesc inimile zdrobite.
16 Căci nu voi certa mereu, nici nu voi fi mereu mânios, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.
17 Din cauza nelegiuirii lăcomiei lui, M-am mâniat şi l-am lovit; M-am ascuns şi M-am mâniat, dar cel răzvrătit a urmat şi mai mult căile inimii lui.
18 I-am văzut căile, şi îl voi vindeca; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng cu el.
19 Eu creez rodul buzelor. Pace, pace celui de departe, şi celui de aproape! zice Domnul; şi Eu îl voi vindeca!
20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl.
21 Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu.