1 În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un tron foarte înalt, şi poalele robei Lui umpleau templul.
2 Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi. Cu două îşi acopereau faţa, şi cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
3 Şi strigau unul la altul şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de gloria Lui!
4 Şi se zguduiau temeliile pragului de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum,
5 Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, căci am văzut cu ochii mei pe Regele, Domnul oştirilor!
6 Apoi unul dintre serafimi a zburat spre mine, având un cărbune aprins în mână, pe care îl luase cu cleştele de pe altar:
7 şi mi-a atins gura cu el şi a zis: Iată, acesta ţi-a atins buzele; nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit.
8 Şi am auzit glasul Domnului, zicând: Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi? Apoi am zis: Iată-mă, trimite-mă!
9 Şi El a zis: Du-te şi spune poporului acestuia: întruna veţi auzi, dar nu veţi înţelege; şi întruna veţi vedea, dar nu veţi cunoaşte.
10 Împietreşte inima acestui popor, şi fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii; pentru ca să nu vadă cu ochii, şi să nu audă cu urechile, şi să nu înţeleagă cu inima, şi să nu se întoarcă, şi să nu fie vindecat.
11 Atunci eu am zis: Până când, Doamne? Şi El a răspuns: Până când vor rămâne cetăţile distruse şi lipsite de locuitori; şi casele fără bărbaţi, iar ţara devastată,
12 până când Domnul va îndepărta pe oameni, şi ţara va ajunge un mare deşert.
13 Şi chiar dacă va mai rămâne a zecea parte din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină, când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din butuc.