1 Şi s-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, că Reţin, regele Siriei, s-a urcat cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să facă război; dar n-au putut să-l cucerească.
2 Şi când i s-a spus casei lui David, zicând: Sirienii s-au aliat cu Efraim!, inima lui Ahaz şi inima poporului său au tremurat cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.
3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul apeductului iazului de sus, pe drumul care duce la Ogorul înălbitorului,
4 şi spune-i: Ia seama şi fii liniştit; mi te teme şi nici să nu ţi se moaie inima din cauza acestor două cozi de tăciuni care fumegă, din cauza mâniei aprinse a lui Reţin şi a Siriei, şi a fiului lui Remalia.
5 Căci Siria, Efraim şi fiul lui Remalia au hotărât rău împotriva ta, zicând:
6 Să ne urcăm împotriva lui Iuda, să batem cetatea, să-i facem o spărtură şi să punem rege în ea pe fiul lui Tabeel.
7 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc;
8 căci Damascul va fi capitala Siriei, iar capul Damascului va fi Reţin. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.
9 Şi capitala lui Efraim va fi Samaria, iar capul Samariei va fi fiul lui Remalia. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.
10 Şi Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, zicând:
11 Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.
12 Dar Ahaz a zis: Nu voi cere, nici nu voi ispiti pe Domnul.
13 Şi Isaia a zis: Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare că încercaţi răbdarea oamenilor, de o mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?
14 De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu, şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu cu noi).
15 El va mânca unt şi miere, ca să ştie să refuze răul şi să aleagă binele.
16 Dar înainte de a şti copilul să refuze răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi regi te temi tu, va fi părăsită.
17 Domnul va aduce peste tine, şi peste poporul tău, şi peste casa tatălui tău, zile cum n-au mai fost niciodată, din ziua când s-a despărţit Efraim de Iuda; adică pe regele Asiriei.
18 În ziua aceea, Domnul va fluiera muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei;
19 şi ele vor veni, şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii, şi în crăpăturile stâncilor, şi pe toate tufişurile, şi pe toate păşunile.
20 În ziua aceea Domnul va rade cu un brici luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu regele Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.
21 Şi în ziua aceea fiecare va hrăni doar o juncă şi două oi,
22 şi vor da un asemenea belşug de lapte încât vor mânca unt; căci cu unt şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară.
23 Şi în ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, valorând o mie de sicii de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi Spinilor:
24 vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini.
25 Şi toţi munţii săpaţi acum cu sapa, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei, şi îi vor bătători oile.