1 Cine este Acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii strălucitoare, Acesta care este maiestuos în înfăţişare, mergând în măreţia puterii Lui? Eu sunt Cel ce vorbesc în dreptate, puternic să mântuiesc.
2 Dar pentru ce îţi sunt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca ale celui ce calcă în teasc?
3 Eu singur am călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea, şi i-am zdrobit în furia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mânjit toate hainele cu el.
4 Căci în inima Mea era ziua răzbunării, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.
5 Şi Mă uitam împrejur, şi nu era nici un ajutor, şi Mă miram că nu era nimeni să Mă sprijine; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor şi mânia Mea M-a Sprijinit.
6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea şi le-am îmbătat cu urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ.
7 Voi vesti îndurările Domnului, laudele Domnului, după tot ce a făcut Domnul pentru noi, şi marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, pe care i-a arătat-o după îndurările Lui, şi după mulţimea bunătăţilor Lui.
8 Căci El a zis: Negreşit, ei sunt poporul Meu, copii care nu vor minţi. Şi El a fost Mântuitorul lor.
9 În toate necazurile lor, El a fost întristat, şi îngerul prezenţei Lui i-a mântuit; El i-a răscumpărat în dragostea şi în îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în toate zilele din vechime.
10 Dar ei s-au răzvrătit şi au întristat pe Duhul Lui cel sfânt; iar El li S-a făcut duşman şi a luptat împotriva lor.
11 Atunci poporul şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise: Unde este Acela care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea Duhul Lui cel sfânt în mijlocul lor,
12 care conducea dreapta lui Moise cu braţul Său cel glorificat, care despica apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume veşnic,
13 care îi călăuzea prin adâncuri, ca pe un cal în deşert, pentru ca ei să nu se poticnească?
14 Aşa cum vita coboară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai condus Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi facă un Nume glorificat.
15 Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfântă şi glorificată: unde este zelul şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!
16 Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Răscumpărătorul nostru, Numele Tău este din veşnicie.
17 Pentru ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale, şi ne împietreşti inima să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!
18 Poporul Tău cel sfânt n-a stăpânit ţara decât puţin timp; duşmanii noştri au călcat în picioare locaşul Tău cel sfânt.
19 Am ajuns ca acei peste care niciodată n-ai stăpânit Tu şi care niciodată n-au fost chemaţi cu Numele Tău.