1 Şi Ţofar din Naama a răspuns şi a zis:
2 Să rămână fără răspuns această năvală de cuvinte şi să creadă limbutul că are dreptate?
3 Vor face cuvintele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi când îţi baţi joc de alţii, nimeni să nu te mustre?
4 Căci ai zis: învăţătura mea este dreaptă, şi sunt curat în ochii Tăi.
5 O, de ar vorbi Dumnezeu, de Şi-ar deschide buzele către tine
6 şi ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii, căci sunt de două ori mai multe decât se cunosc. Să ştii deci că Dumnezeu nu-ţi răsplăteşte după fărădelegea ta.
7 Poţi tu pătrunde adâncimile lui Dumnezeu? Poţi tu ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
8 Este înaltă ca şi cerurile! Ce poţi face? Mai adâncă decât infernul! Ce poţi şti?
9 Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.
10 Dacă El trece, sau închide şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, El vede şi nelegiuirea. Atunci El să n-o ia în seamă?
12 Căci omul fără minte va ajunge înţelept când mânzul unui măgar sălbatic se va naşte din om.
13 Dacă îţi pregăteşti inima şi îţi întinzi mâinile spre El,
14 dacă te depărtezi de fărădelegea care este în mâna ta, şi nici o nedreptate nu va locui în cortul tău,
15 atunci îţi vei putea ridica fruntea fără pată; vei fi tare şi nu te vei teme de nimic;
16 pentru că îţi vei uita necazurile tale şi îţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
17 Şi viaţa ta va străluci mai tare decât soarele la amiază şi întunericul de acum se va preface în dimineaţă.
18 Vei fi plin de încredere şi de speranţă. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura; şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi se vor topi; ei nu vor scăpa: moartea, iată speranţa lor!