1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.
2 Sunt înconjurat de batjocoritori şi ochiul meu trebuie să privească spre provocările lor.
3 Pune-Te singur garanţie pentru mine înaintea Ta. Cine altul îmi va da mâna?
4 Căci le-ai încuiat inima în faţa înţelepciunii. De aceea, nu-i vei lăsa să învingă.
5 Cine trădează pe prieteni ca să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6 El m-a făcut un proverb pentru oameni şi am ajuns ca unul pe care-l scuipi în faţă!
7 Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8 Cei drepţi sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9 Dar cel drept rămâne tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.
10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă, şi vă voi arăta că între voi nici unul nu este înţelept.
11 Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea.
12 Ei prefac noaptea în zi, zicând: lumina-i scurtă din cauza întunericului.
13 Dacă aştept, mormântul este casa mea, îmi fac culcuşul în întuneric.
14 Dacă zic gropii: Tu eşti tatăl meu şi viermilor: Voi sunteţi mama şi sora mea!
15 Unde este atunci speranţa mea? Şi cine mai poate vedea speranţa mea?
16 Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei Morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.