1 Iov şi-a continuat discursul şi a zis:
2 O, dacă aş fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu.
3 Când lampa Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea prin întuneric!
4 Dacă aş fi ca în zilele puterii mele, când sfatul prietenos al lui Dumnezeu era peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei erau în jurul meu;
6 când mi se scăldau paşii în smântână şi stânca îmi vărsa pâraie de untdelemn!
7 Când ieşeam la poarta cetăţii şi când îmi aşezam scaunul în piaţă,
8 tinerii mă vedeau şi se ascundeau de mine, iar cei vârstnici se sculau şi rămâneau în picioare.
9 Prinţii se opreau din vorbit şi îşi acopereau gura cu mâna.
10 Glasul conducătorilor amuţea şi limba li se lipea de cerul gurii.
11 Urechea celui care mă auzea mă numea fericit, ochiul care mă vedea mărturisea despre mine.
12 Căci scăpăm pe săracul care striga după ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine şi inima văduvei o înveseleam.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi ea îmi slujea de veşminte; dreptatea mea îmi era ca o manta şi ca un turban.
15 Orbului îi eram ochi şi şchiopului picior.
16 Eram ca un tată pentru sărac şi cercetam cazul pe care nu-l cunoşteam.
17 Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.
18 Atunci ziceam: Voi muri în cuibul meu şi ca nisipul mării îmi voi înmulţi zilele.
19 Rădăcina mea se va întinde spre ape şi roua se va lăsa toată noaptea pe ramurile mele.
20 Gloria mea este întotdeauna nouă în mine şi arcul meu este reînnoit în mâna mea.
21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau, şi tăceau ca să audă sfatul meu.
22 După cuvântarea mea, nimeni nu mai vorbea şi cuvântarea mea se aşeza peste ei ca o rouă.
23 Mă aşteptau ca pe ploaie şi căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24 Le zâmbeam când ei nu credeau, şi nu puteau alunga seninătatea de pe faţa mea.
25 Le alegeam calea şi mă aşezam în fruntea lor; şi locuiam ca un rege în mijlocul linei oştiri, ca unul care mângâie pe nişte întristaţi.