1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2 Şi Iov a răspuns şi a zis:
3 Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: S-a zămislit un copil de parte bărbătească.
4 Ziua aceea să se prefacă în întuneric; Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea de sus; nici lumina să nu lumineze peste ea.
5 S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii; nori groşi să locuiască peste ea şi negura zilei s-o înspăimânte!
6 Cât despre noaptea aceea, s-o acopere întunericul, să nu se bucure între zilele anului, să nu fie numărată între luni.
7 Iată, stearpă să fie noaptea aceea şi nici un strigăt de bucurie să n-aibă loc în ea!
8 Să o blesteme cei ce blestemă zilele, cei care ştiu să întărâte Leviatanul.
9 Să se întunece stelele amurgului ei, să aştepte lumina şi ea să nu vină şi să nu mai vadă genele zorilor;
10 pentru că n-a închis pântecele care mă purta, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele! De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi care să mă primească şi sâni care să-mi dea lapte?
13 Căci acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
14 cu regii şi cu înţelepţii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,
15 sau cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost ascuns, ca un făt lepădat; ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi şi acolo cei osteniţi se odihnesc.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună şi nu aud glasul asupritorului.
19 Acolo sunt şi cei mici şi cei mari şi robul e liber de stăpânul său.
20 De ce-i este dată lumină celui care suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,
21 care aşteaptă moartea şi nu vine şi caută după ea mai mult decât după o comoară ascunsă,
22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, daca ar găsi mormântul?
23 De ce i se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Căci suspinul meu vine la vederea hranei mele şi jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 Nu am nici siguranţă, nici linişte, nici odihnă şi necazul a venit peste mine.