1 Aşadar, ascultă, Iov, vorbele mele, ia aminte la toate cuvintele mele!
2 Iată, deschid gura, limba a început să vorbească în gura mea.
3 Cuvintele mele vor arăta dreptatea inimii mele; şi buzele mele vor mărturisi învăţătura adevărată.
4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
5 Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi cauza înaintea mea, fii gata!
6 Iată, ca şi tine şi eu sunt înaintea lui Dumnezeu, şi eu ca şi tine am fost făcut din lut.
7 Iată, frica de mine nu te va tulbura, nici mâna mea nu va apăsa peste tine.
8 Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit glasul cuvintelor tale:
9 Sunt curat, sunt fără păcat, sunt nevinovat şi nici o fărădelege nu este în mine.
10 Şi Dumnezeu găseşte pricină împotriva mea şi mă socoteşte duşmanul Lui;
11 îmi pune picioarele în butuci şi-mi pândeşte toţi paşii.
12 Iată, îţi răspund că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 De ce te cerţi cu El? Căci El nu dă socoteală de nici una din faptele Lui.
14 Căci Dumnezeu poate vorbi când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.
15 El vorbeşte prin visuri, prin viziuni de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16 Atunci El deschide urechile oamenilor şi le întipăreşte învăţătura Lui,
17 ca să-l întoarcă pe om de la rău şi să ascundă mândria de om,
18 ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.
19 Şi prin durere este mustrat omul în patul lui, şi printr-o durere mare în toate oasele lui.
20 Atunci îi este greaţă de pâine şi de mâncarea cea mai plăcută sufletului lui.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;
22 sufletul i se apropie de mormânt şi viaţa lui de vestitorii morţii.
23 Dar dacă se găseşte un înger ca mijlocitor pentru el, unul din miile oastei cereşti care să spună omului ce este drept pentru el,
24 Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: Eliberează-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!
25 Atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.
26 Se roagă lui Dumnezeu şi El este binevoitor faţă de el, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie, căci El îi dă omului înapoi nevinovăţia sa.
27 Atunci el se uită la oameni şi zice: Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost pedepsit după faptele mele;
28 Dumnezeu mi-a eliberat sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!
29 Iată, toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului,
30 ca să-l oprească de la pieire şi să-l lumineze cu lumina vieţii.
31 Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci şi voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş dori să-ţi dau dreptate.
33 Dacă nu, ascultă-mă! Taci şi te voi învăţa înţelepciunea.