1 Elihu a răspuns din nou şi a zis:
2 Ascultaţi, voi înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, voi pricepuţilor!
3 Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă gura alimentele.
4 Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
5 Căci Iov a zis: Sunt nevinovat, dar Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate.
6 Să mint eu oare în privinţa dreptăţii mele? Rana mea este de nevindecat, deşi sunt fără vină.
7 Este vreun om ca Iov, care să bea blestemul ca apa,
8 care să umble împreună cu făcătorii de rele, care să meargă mână-n mână cu cei nelegiuiţi?
9 Căci el a zis: Nu-i foloseşte la nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.
10 Deci ascultaţi-mă, voi oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic ce este rău.
11 El dă omului după faptele lui şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
12 Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
13 Cine i-a dat stăpânirea asupra pământului? Şi cine i-a încredinţat lumea întreagă?
14 Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
15 tot ce este carne ar pieri şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16 Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia seama la glasul cuvintelor mele!
17 Oare ar putea să domnească cel ce urăşte dreptatea? Şi vei condamna tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
18 care zice către un rege: Netrebnicule!? şi domnitorilor: Nelegiuiţilor!,
19 care nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui?
20 Într-o clipă ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.
21 Căci ochii Lui sunt peste căile omului, şi El priveşte paşii fiecăruia.
22 Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
23 Dumnezeu n-are nevoie să privească de două ori pe om, ca să-l tragă înaintea Lui la judecată.
24 El zdrobeşte pe cei puternici fără cercetare, şi aşează pe alţii în locul lor.
25 Căci El cunoaşte faptele lor, îi răstoarnă noaptea şi-i zdrobeşte.
26 Îi loveşte, ca pe nişte făcători de rele, în faţa tuturor;
27 fiindcă s-au abătut de la El şi n-au băgat în seamă căile Sale,
28 au făcut să se înalţe la El strigătul săracului, încât El a auzit strigătul celui nenorocit.
29 Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Şi dacă El îşi ascunde Faţa, cine poate să-L vadă, fie că o ascunde de un popor, fie de un singur om,
30 pentru ca astfel nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
31 Oare a zis cineva către Dumnezeu: Am suferit, dar nu voi mai păcătui!
32 Învaţă-mă ce nu văd; dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face?
33 Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate, pentru că tu ai lepădat-o? Căci tu trebuie să alegi, nu eu; de aceea, spune ce ştii.
34 Oamenii cu pricepere îmi zic, înţelepţii vor fi de acord:
35 Iov vorbeşte fără să cunoască, cuvintele lui sunt fără înţelepciune.
36 Să fie deci încercat mai departe, fiindcă răspunde ca şi cei răi!
37 Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.