1 Apoi Elihu a răspuns şi a zis:
2 Îţi închipui că ai dreptate? Zici tu: Dreptatea mea este mai mare ca a lui Dumnezeu?
3 Căci tu zici: La ce-mi foloseşte dreptatea, ce câştig mai mare am decât când aş păcătui?
4 Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie şi prietenilor tăi cu tine.
5 Uită-te spre ceruri şi priveşte! Vezi norii, care sunt mai înalţi decât tine!
6 Dacă păcătuieşti, ce rău îi faci Lui? Sau dacă ţi se înmulţesc fărădelegile, ce-I faci Lui?
7 dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?
8 Răutatea ta nu poate vătăma decât pe semenul tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.
9 Oamenii strigă împotriva mulţimii din cauza apăsărilor şi plâng din cauza asupririi celor puternici.
10 Dar nici unul nu zice: Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care dă cântări de veselie noaptea;
11 care ne învaţă mai mult decât pe animalele pământului şi ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?
12 Ei strigă, dar Dumnezeu nu răspunde, din cauza mândriei oamenilor celor răi.
13 Dumnezeu nu va asculta vorbirea deşartă, şi Cel Atotputernic nu ia aminte la ea.
14 Deşi zici că nu-L vezi, judecata ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
15 Dar, fiindcă El nu pedepseşte în mânia Lui şi El nu ia seama la nelegiuirea lui,
16 de aceea, Iov îşi deschide gura degeaba; şi înmulţeşte cuvintele fără cunoaştere.