1 Elihu a mai răspuns şi a zis:
2 Aşteaptă puţin şi îţi voi arăta că mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3 Îmi voi aduce dovezile de departe şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4 Fii sigur, cuvintele mele nu sunt minciuni, ci ai de a face cu un om care are ştiinţă deplină.
5 Iată, Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni; şi El este puternic prin tăria înţelepciunii Sale.
6 El nu lasă pe cel rău să trăiască şi celor apăsaţi le face dreptate;
7 El nu-Şi întoarce ochiul de la cei drepţi, ci îi pune pe tron cu regii, căci El i-a aşezat pentru totdeauna şi sunt înălţaţi.
8 Şi dacă sunt legaţi în lanţuri, ca să fie ţinuţi în legăturile nenorocirii,
9 atunci El le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, cu care s-au mândrit.
10 El le deschide urechea la instruire şi le porunceşte să se întoarcă de la nelegiuire.
11 Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie.
12 Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, si mor în necunoaşterea lor.
13 Dar cei neevlavioşi în inimă adună mânie, ei nu strigă după ajutor când Dumnezeu îi înlănţuie.
14 Ei mor în tinereţe şi viaţa lor şi-o petrec printre cei necuraţi.
15 El scapă pe cei necăjiţi din nenorocirea lor şi prin suferinţă le deschide urechea.
16 Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în libertate deplină, şi masa ta va fi încărcată cu alimente gustoase.
17 Dar tu eşti umplut de judecata celui nelegiuit; judecata şi dreptatea se ţin de tine.
18 Pentru că este mânie, ai grijă să nu te îndepărteze cu lovitura Sa; căci o mare răscumpărare nu te va putea elibera.
19 Căci va lua El oare în seamă bogăţiile tale? Nu! Nici aurul, nici toate forţele puterii!
20 Nu-ţi dori noaptea, când oamenii sunt luaţi de la locul lor.
21 Fereşte-te, nu te întoarce la nelegiuire, căci ai ales mai bine nelegiuirea decât suferinţa.
22 Iată, Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine dă învăţătură ca El?
23 Cine I-a hotărât calea Lui? Şi cine-I poate zice: faci nedreptate?
24 Adu-ţi aminte să lauzi faptele Lui, despre care oamenii au cântat.
25 Orice om le priveşte. Omul le priveşte de departe.
26 Iată, Dumnezeu este mare şi noi nu-L cunoaştem, nici nu I-a pătruns nimeni numărul anilor Lui.
27 Căci El trage în sus picături de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
28 pe care norii o strecoară şi o picură peste mulţimea oamenilor.
29 Poate cineva înţelege ruperea norului şi tunetul cortului său?
30 Iată, El îşi răspândeşte lumina în jurul lui, şi acoperă adâncimile mării.
31 Căci prin aceste lucruri El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.
32 El îşi învăluie mâna în fulger şi îi porunceşte să lovească ţinta.
33 Zgomotul tunetului vesteşte prezenţa Lui, până şi turmele presimt apropierea furtunii.