1 Dar Iov a răspuns şi a zis:
2 O, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3 ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt aspre!
4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns; duhul meu le bea otrava şi groaza lui Dumnezeu se înarmează împotriva mea.
5 Oare zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Sau mugeşte boul când are nutreţ?
6 Poate fi mâncat ce este fără gust sau nesărat? Sau este vreun gust în albuşul unui ou?
7 Lucrurile de care sufletul meu nu se atingea, acelea sunt hrana mea, fie ea cât de dezgustătoare!
8 O, de mi s-ar asculta cererea şi de mi-ar împlini Dumnezeu dorinţa!
9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă reteze!
10 Aş avea măcar această mângâiere, de care m-aş bucura în durerile cu care mă copleşeşte; căci niciodată nu m-am lepădat de cuvintele Celui Preasfânt.
11 Ce putere mai am ca să pot spera? Şi care-mi este sfârşitul, ca să mai aştept?
12 Tăria mea este oare o tărie de piatră? Sau trupul meu este oare de bronz?
13 Nu sunt eu fără ajutor, şi n-a fugit mântuirea de la mine?
14 Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă ar părăsi frica de Cel Atotputernic.
15 Fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec,
16 care sunt tulburate de gheaţă şi pe care se îngrămădeşte zăpada.
17 Când este cald, ele nu mai curg, când vine căldura soarelui, li se usucă albia.
18 Şerpuiesc pe drumurile cursului lor, se afundă în deşert şi pier.
19 Caravanele din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba au sperat în ele.
20 Dar rămân înşelaţi în speranţa lor, rămân uimiţi când ajung la ele.
21 Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi!
22 V-am zis eu oare: Daţi-mi ceva? sau: Daţi-mi din averile voastre?
23 sau Scăpaţi-mă din mâna duşmanului? sau Răscumpăraţi-mă din mâna celor răi?
24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea; şi arătaţi-mi în ce am greşit.
25 Cât de tari sunt cuvintele drepte! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26 Vreţi să-mi mustraţi cuvintele şi cuvântările şi să nu vedeţi decât vânt în discursul unui disperat?
27 Da, voi năpăstuiţi chiar şi pe orfan, şi vă săpaţi prietenul.
28 Şi acum, uitaţi-vă, vă rog, spre mine! Doar nu credeţi că v-aş minţi în faţă!
29 Întoarceţi-vă, vă rog, să nu fie nedreptate; întoarceţi-vă, încă o dată, dreptatea mea încă stă în picioare!
30 Este nedreptate pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?