1 Atunci Iov a răspuns şi a zis:
2 Ştiu bine că este aşa. Dar cum poate fi omul drept înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se judece cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4 Dumnezeu este înţelept în inimă şi atotputernic în tărie: cine I s-a împotrivit şi a rămas nepedepsit?
5 El mută munţii şi ei nu ştiu când îi răstoarnă în mânia Sa.
6 El zguduie pământul din locul său de i se cutremură stâlpii.
7 El porunceşte soarelui şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.
8 Numai El întinde cerurile şi umblă pe înălţimile mării.
9 El a făcut Ursa Mare, Orionul şi Pleiadele şi stelele din ţinuturile din sud.
10 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
11 Dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd; dacă trece repede, eu nu-L zăresc.
12 Dacă o apucă înainte, cine-L poate opri? Cine-I va zice: Ce faci?
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.
14 Cum deci să-I răspund eu şi ce cuvinte să aleg ca să argumentez în faţa Lui?
15 Căci chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş putea răspunde; voi cerşi milă de la Judecătorul meu.
16 Dacă aş striga şi El mi-ar răspunde, tot n-aş crede că El a fost atent la glasul meu.
17 Căci El mă zdrobeşte cu o furtună şi îmi înmulţeşte rănile fără cauză.
18 El nu mă lasă să-mi trag respiraţia, ci mă umple cu amărăciune.
19 Dacă e vorba de putere, iată, El este atotputernic! Şi dacă este vorba de judecată, cine-mi va da timp să mă apăr?
20 Dacă mă justific singur, însăşi gura mea mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârşit, voi fi dovedit pângărit.
21 Sunt nevinovat, totuşi nu mă cunosc; îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Toate sunt una; de aceea am zis: El nimiceşte pe cel nevinovat şi pe cel vinovat.
23 Dacă biciul ar ucide deodată! El râde de încercarea celui nevinovat.
24 Pământul este dat în mâna celui rău; El acoperă faţa judecătorilor lui. Dacă nu e El, atunci cine altul?
25 Zilele mele aleargă mai repede decât un gardian; fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca un vultur care se aruncă asupra prăzii.
27 Dacă zic: îmi voi uita plângerea, îmi voi lăsa întristarea şi voi fi voios,
28 sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
29 Dacă sunt vinovat, de ce mă mai ostenesc în zadar?
30 Chiar dacă m-aş spăla cu apă de zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţa mâinile cu săpun,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de pe mine!
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi ca să mergem împreună la judecată.
33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.
34 Să-Şi tragă însă nuiaua de la mine şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Dar eu nu sunt aşa.